Duminica a 8-a după Rusalii (Înmulţirea pâinilor)
Evanghelia ce se citeşte în Duminica a 8-a după Rusalii, în relatarea Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei, ne prezintă minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos de înmulţire a pâinilor şi a peştilor pentru a sătura mulţimea de oameni care Îl urmau pe El, Mesia, Cel vestit de proroci.
Din pericopa evanghelică aflăm că Hristos S-a întâlnit cu mulţime de oameni şi, fiindcă El era Doctorul celor bolnavi, I S-a făcut milă şi i-a vindecat pe bolnavii din acea mulţime. Făcându-se seară şi apropiindu-se noaptea, Ucenicii Domnului I-au zis lui Hristos să dea drumul mulţimilor să meargă prin sate să îşi cumpere mâncare. Iisus le-a poruncit Ucenicilor să le dea ei să mănânce mulţimilor, iar aceia au spus că au doar cinci pâini şi doi peşti, fapt ce ne înfăţişează cât de puţin ţineau ei la hrana trupească, negrijindu-se de cele materiale. Hristos a cerut să Îi fie aduse cele cinci pâini şi cei doi peşti, iar mulţimilor le-a poruncit să se aşeze pe iarba din acel ţinut şi, luând pâinile şi peştii şi „privind la cer – a vrut să arate că este de la Tatăl şi egal cu Tatăl, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur -, a binecuvântat şi, frângând, a dat Ucenicilor pâinile, iar Ucenicii, mulţimilor”. Abia atunci se împlineau cuvintele Mântuitorului: „Daţi-le voi să mănânce…”, iar oamenii primeau hrana din mâna Apostolilor.
Este peste înţelegerea noastră acest „gest care rupe o pâine ce nu se sfârşeşte în forma ei şi se reface indefinit între degetele care o rup”. Acest gest al înmulţirii pâinii îl putem înţelege doar în Taina Euharistiei.
După ce toată mulţimea a mâncat şi s-a săturat, evanghelistul ne relatează că prisosul de fărâmituri s-a strâns în douăsprezece coşuri pline, iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, nefiind luaţi în calcul femeile şi copii care făceau parte din mulţime. După această minune, şi-a silit Ucenicii să intre într-o corabie şi să treacă pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
Hristos nu rămâne nepăsător la nevoia trupească a oamenilor
Din acest scurt fragment scripturistic se desprind multe învăţături, iar ca să înţelegem mai bine contextul acestei minuni, citind şi relatările celorlalţi evanghelişti, vedem că Hristos înainte de vindecarea celor bolnavi şi de înmulţirea pâinilor şi peştilor a început să înveţe mulţimile, predicându-le despre Împărăţia lui Dumnezeu. Hristos-Domnul le vorbeşte celor veniţi la El, oferindu-le mai întâi hrană sufletească, apoi vindecare de boli, dar nu rămâne nepăsător nici la nevoia trupească a oamenilor din mulţime. Mulţimea iudeilor auziseră despre Hristos, iar unii au exclamat că „niciodată nu a vorbit vreun om ca omul acesta”, auziseră mai ales de vindecarea uimitoare a multor oropsiţi şi de aceea veneau şi ei să se vindece sau să îşi aducă rudele şi prietenii pentru a fi vindecaţi de tot felul de boli nevindecate. Însă minunea care se adaugă la multele minuni şi vindecări a fost aceea a înmulţirii pâinilor şi peştilor. Rămăşiţele rezultate au fost strânse în douăsprezece coşuri pline arătând de fapt că mulţimile s-au săturat, iar prisosul rămas şi strâns cu grijă întărește minunea săvârşită de Domnul.
Primul îndemn al Evangheliei este acela de a ne hrăni sufleteşte din hrana spirituală, hrană pe care o găsim doar în Biserică. Dar care este această hrană? Hrana spirituală ne este oferită de Biserică prin slujbele ei care au ca fundament scrierile Vechiului şi Noului Testament, adică cuvintele lui Dumnezeu. Dacă reflectăm la pericopa evanghelică a acestei duminici, vom vedea că Biserica ne invită ca în fiecare Sfântă Liturghie să ne hrănim sufleteşte din cuvântul lui Dumnezeu „binevestit cu putere multă”, propunându-ne în fiecare zi o convorbire a lui Dumnezeu cu noi, apoi invitându-ne să ne apropiem şi să gustăm, să ne împărtăşim cu Hristos Cel euharistic şi să ne săturăm, adică să ne vindecăm atât sufleteşte, cât şi trupeşte prin primirea Lui, iertându-ni-se păcatele şi dobândind viaţa de veci.
Mai învăţăm din această pericopă evanghelică că Hristos nu rămâne nepăsător la oferirea hranei trupeşti celor ce îl caută şi îi ascultă cuvântul, ci adaugă minune la minune. Modul prin care sunt înmulţite cele cinci pâini şi doi peşti este pildă tuturor creştinilor, pentru că Hristos, zice evanghelistul, priveşte la cer, binecuvântează şi frânge, apoi dă Ucenicilor. Cu aceste gesturi ne întâlnim şi noi, pe de o parte, în Sfânta Liturghie atunci când slujitorii se roagă Preasfintei Treimi, binecuvântează şi frâng Trupul lui Hristos. Însă, în Biserică, avem experienţa binecuvântării lui Dumnezeu în continuarea înmulţirii darurilor pe care credincioşii le aduc la Sfintele Biserici, pentru că orice dar adus la Biserică de fiecare creştin şi binecuvântat de Dumnezeu se înmulţeşte şi prisoseşte hrănind mulţime de oameni aflaţi în nevoi. Din darul fiecăruia, binecuvântat de Dumnezeu, Biserica încă de la începutul existenţei sale, s-a bucurat şi se bucură în continuare de această minune a înmulţirii celor necesare trupului. Aşa se explică şi faptul că în cadrul Liturghiei euharistice, a rugăciunii în comun s-a dezvoltat şi opera social-filantropică a Bisericii. Comunităţile creştine au înţeles din cuvintele Domnului, într-un mod practic, să nu rămână nepăsătoare faţă de lipsurile trupeşti ale oamenilor şi totdeauna au fost receptive la strângerea de colecte pentru creştinii afectaţi de lipsuri materiale.
Mai învăţăm din Evanghelia duminicii că cele cinci pâini înmulţite au devenit simbol al celor cinci prescuri care se folosesc la Proscomidie şi al celor cinci pâini folosite la slujba Litiei, prin care preotul în rugăciune îşi aduce aminte de înmulţirea celor cinci pâini în pustie şi cere lui Dumnezeu binecuvântarea de înmulţire a roadelor ce sunt puse în litier, înmulţirea lor, iar celor care vor gusta din ele, sfinţire.
Prefigurare a Sfintei Euharistii
Înţelesul adânc al acestei pericope evanghelice este acela de prefigurare a Sfintei Euharistii. Minunea înmulţirii pâinilor se oglindeşte în Liturghia ortodoxă la cuvintele frângerii Sfântului Agneţ: „Se frânge şi Se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se frânge şi nu se desparte, Cel ce Se mănâncă pururea şi niciodată nu Se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte”. Aceleaşi gesturi făcute de Hristos la înmulţirea pâinilor şi peştilor le face arhiereul în timpul Liturghiei euharistice. Se roagă Preasfintei Treimi, binecuvântează darurile puse înainte, care devin în momentul epiclezei Trupul şi Sângele Domnului, şi apoi frânge Sfântul Agneţ, dând Trupul lui Hristos în mâinile preoţilor şi diaconilor, prefiguraţi ca ucenici ai Domnului, iar aceştia la rândul lor sunt învestiţi cu acest dar de a le împărţi mulţimilor, adică credincioşilor.
Reţinem din pericopa evanghelică că prisosul darurilor nu trebuie desconsiderat şi aruncat, ci trebuie strâns şi chivernisit cu toată conştiinciozitatea, întrucât surplusul trebuie folosit în mod deplin, cu multă chibzuială şi fără risipă. Evanghelia ne învaţă să fim buni economi ai darurilor primite prin binecuvântare de la Dumnezeu, mai ales în contextul marilor risipe ce se fac în vremurile noastre. Risipa poate fi evitată prin milosteniile ce se pot face celor lipsiţi.
Cifrele folosite de Evanghelistul Matei nu sunt întâmplătoare. Cele cinci pâini simbolizau de fapt Pentateuhul, adică cele cinci cărţi ale lui Moise, iar cei doi peşti, cele două mari aşezăminte spirituale ale poporului evreu, şi anume: Legea şi Prorocii. Astfel, cărţile Vechiului Testament au devenit insuficiente pentru întărirea spirituală a omului, pentru sănătatea sufletească a omului. Apostolii sunt cei care Îi vestesc Mântuitorului că poporul nu are ce să mai mănânce, iar Hristos prevăzând lucrarea de propovăduire a Apostolilor le porunceşte zicându-le: „Daţi-le voi să mănânce”, însă Ucenicii s-au mirat pentru că încă nu erau învestiţi cu puterea Duhului Sfânt pentru a regenera şi a hrăni sufleteşte omenirea.
Hristos primeşte hrana veche a neamului de la Apostoli, o frânge, adică o rupe, o desface în conţinut şi o dă iarăşi în mâinile Apostolilor, care, uimiţi, vor vedea că se înmulţeşte mereu şi va ajunge pentru toată mulţimea, adică prefigurare pentru propovăduirea la toate neamurile. Aşadar, Vechiul Testament este luat în mâinile lui Hristos şi nu este stricat sau aruncat, după cum El Însuşi spune: „Nu am venit să stric Legea, ci să o împlinesc”, ci această hrană o va preface, o va plini, o va desăvârşi şi o va înmulţi pentru viața veşnică a oamenilor.
Înţelesurile Evangheliei se adâncesc şi mai mult atunci când medităm la faptul că Hristos nu a împărţit hrana înainte de a fi vindecat pe oameni. Hristos aşteaptă mai întâi de la noi vindecarea sufletească prin Taina Sfintei Spovedanii pentru a fi apţi să primim pâinea cea cerească, adică Trupul Său. Tot în Evanghelia aceasta constatăm că Hristos nu dă hrana sau pâinea şi peştele în forma ei primă, în forma ei bogată, decât Apostolilor. Apostolii primesc mai întâi din mâna lui Hristos hrana, apoi ei o administrează mulţimilor adunate în cete. Acelaşi lucru se întâmplă ca o moştenire şi în Biserică. Hristos este lucrător prin harul Duhului Sfânt în urmaşii Apostolilor, care sunt episcopii. Aceştia administrează tainele, propovăduiesc cuvântul lui Dumnezeu şi moştenirea Sfintei Tradiţii şi săvârşesc hirotonii.
Protos. Vicenţiu Oboroceanu
Sursa: http://ziarullumina.ro.
