– Gheronda, am citit undeva că Sfinţii, în ziua pomenirii lor, împart daruri tuturor celor care îi cheamă. Așa este?
– Da, dăruiesc cataifuri duhovnicești. Dacă îi îndulcim pe Sfinţi cu viaţa noastră, ne dăruiesc și ei prăjituri duhovnicești.
– Gheronda, cum ajung să iubesc un Sfânt?
– Pe care Sfânt vrei să-l iubești?
– Pe Sfinţii Părinţi Ioachim și Ana.
– Tu să faci rugăciune pentru mine la Sfinţii Părinţi Ioachim și Ana ca să mă ajute, iar eu mă voi ruga ca să-i iubești. Dacă poţi, să citești în fiecare zi Sinaxarul Sfântului care se prăznuiește, ca să te împrietenești cu toţi Sfinţii.
Citirea vieţii Sfântului zilei și, în general, Sinaxarul ajută mult, pentru că încălzește sufletul și-l îndeamnă să le urmeze Sfinţilor. Atunci omul nu mai ia în seamă toate nimicurile și înaintează cu mărinimie. Vieţile Sfinţilor ne ajută să dobândim bărbăţia sufletului, chiar și să răbdăm mucenicie.
– Cum se face, Gheronda, că Sfinţii care au același nume au fost și la fel muceniciţi?
– Pe tine cum te cheamă?
– Maria.
– Există Sfânta Maria?
– Sfânta Maria Egipteanca, Gheronda.
– Sfânta Maria nu a fost mucenică. Așa că ai scăpat. A fost însă o mare ascetă. Să o urmezi în asceză, ca să aveţi același… Sinaxar. Binecuvântato, acești Sfinţi s-au străduit să-l urmeze pe Sfântul lor ocrotitor, la care aveau evlavie.
– Gheronda, cum se împrietenește cineva cu un Sfânt?
– Trebuie să se înrudească cu Sfântul. „Cinstirea datorată Sfântului înseamnă urmarea lui”[1], spune Sfântul Vasilie cel Mare.
– Gheronda, mă mustră conștiinţa că port numele unei Sfinte mari, dar nu-i urmez și viaţa.
– Să te străduiești să o urmezi pe Sfânta ta. Sfânta Singlitichia a fost foarte înţeleaptă, iar acum a desfiinţat distanţele și se poate mișca cu lesnire la cele patru margini ale pământului. Dar tu ce faci? Ești prietenă cu ea? O rogi ca să-ţi cureţe mintea, s-o facă subţire, ca să poţi pătrunde adânc în noimele dumnezeiești? Vezi, sora mea, dacă porţi un nume de Sfânt mare, asta te face și responsabilă. Oricum, Sfânta ta te iubește. S-o rogi și să insiști să te ajute. Eu acum, în ultima vreme, m-am trândăvit și trăiesc din milosteniile Sfinţilor, de la care cer, așa cum cer de la toţi, ca un cerșetor, să se roage pentru mine. Sfinţii, cu multa lor dragoste, îmi aduc din Cer pâine și din Rai miere[2].
[1] Cf. Sfântul Vasilie cel Mare, Omilia 19, La Sfinţii Patruzeci de Mucenici, PG 31, 508C.
[2] Stareţul se referă la dumnezeiescul Har, care îl hrănește și-l îndulcește pe om.
Extras din Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Neagoe-Vodă Basarab.
