Istorioară educativă
Era odată un cioplitor în piatră care nu era mulțumit de sine și de viața sa. Într-o zi, trecând prin fața unei case a unui negustor bogat, a privit înăuntru prin ușa deschisă și s-a minunat de lucrurile frumoase și de vizitatorii însemnați.
„Cât de însemnat este acest negustor!”, s-a gândit el cu invidie și a dorit să devină și el ca acest negustor.
Spre marea lui uimire, îndată s-a preschimbat în negustor, desfătându-se de lux și de puternica influență pe care o avea acum, dar și de invidia celor mai săraci decât el.
Nu după multă vreme a trecut pe drum un mare demnitar, care era dus cu lectica și însoțit de mulți ostași. Toți, oricât de bogați ar fi fost, se înclinau înaintea lui.
„Cât de puternic este acest demnitar!” – s-a gândit el. „Vreau să fiu și eu ca el!” Și îndată s-a preschimbat într-un demnitar puternic, de care toți se temeau, dar pe care îl și urau.
A venit însă vara cu zilele ei foarte călduroase și demnitarul nu se simțea bine în lectica sa. S-a uitat sus la soare și s-a gândit:
„Cât de puternic este soarele! Vreau să fiu și eu ca el”. Și îndată a devenit soare, strălucind peste toată lumea. Era adorat și admirat de oameni, dar și blestemat de către țăranii, cărora le ardea holdele, și de lucrătorii care sufereau în vreme ce lucrau. Dar deodată, un nor mare și negru a trecut pe dinaintea lui, împiedicându-l să strălucească peste tot pământul.
„Cât de puternic este acest nor!” – s-a gândit el. „Vreau să fiu și eu un nor”. Și îndată s-a prefăcut într-un nor negru și dens, care a inundat cu ploaia din el toate holdele și satele, pentru care toți îl blestemau. Dar îndată și-a dat seama că a fost izbit de o putere mai mare, de vânt.
„Cât de puternic este vântul!” – s-a gândit el. „Vreau să fiu și eu vânt”. Și îndată a devenit vânt, suflând cu sălbăticie și dezrădăcinând copaci și distrugând acoperișurile caselor, pentru care toți îl blestemau. Dar îndată s-a aflat înaintea unei stânci uriașe, care nu se mișca deloc de la locul ei, în ciuda puterii vântului.
„Cât de puternică este această stâncă!” – s-a gândit el. „Vreau să fiu și eu o stâncă”. Și îndată a devenit o stâncă uriașă și puternică, cel mai stabil lucru de pe pământ. Însă așa cum stătea și se desfăta de puterea ei, a auzit sunetul unei unelte metalice sus la suprafața lui și a simțit cum își schimbă forma.
„Ce poate fi mai puternic decât mine?” – s-a întrebat el cu nedumerire.
Dar privind în jos, a văzut un cioplitor în piatră…
Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu
