Ieromonah Savatie Baştovoi
Toate textele păstrate în Biserică sînt texte sacre, iar forma în care au fost traduse s-a impus de la sine ca etalon al limbii române. Limba română s-a format pe Octoihul grecesc tradus în românâ de Sfinți care cunoșteau și slavona, care, la rîndul ei, e o limbă inventată pentru cult, după tiparul grecesc.
Limba liturgică este strădania de a formula și păstra duhul prorocesc al Scripturilor care, la rîndul lor, au fost scrise într-o limbă ce nu se mai vorbește.
Așadar, există în fazele limbii noastre o latură narativă ce poate recurge, și recurge, la îndemînările limbii moderne vorbite (așa cum au făcut apostolii scriindu-și textele), dar există și latura limbii cultice, prorocești, plină de incifrări, de forme aparent neclare, pe alocuri întortocheate – acestea nu pot fi schimbate, ci doar explicate și învățate. Gîndiți-vă doar că sîntem într-o tradiție milenară în care prorociile s-au scris fără vocale, iar limba greacă și slavonă, și cu ele limba română de cult a folosit prescurtarea cuvintelor care se deduceau doar după asteriscurile ce le însoțeau.
Schimbarea cu locul sau înlocuirea cuvintelor strică ritmul acestor texte care sînt o adevărată muzică, scrise cu toată știința la care au ajuns doar foarte tîrziu teoreticienii moderni ai poeziei: anume că vocalele și consoanele transmit stări diferite, dincolo de sensul brut al cuvîntului, procedeu pe care l-au numit “magie a limbajului”. Noi numim acest aspect al limbii “duh” și îl considerăm la fel de important în transmiterea mesajului ca și înțelesul de idei al cuvintelor.
Românii sînt singurul popor care slujește în Biserici în limba pe care o vorbește – restul lumii se roagă în limbi moarte: latina, greaca, slavona. Arhaismele și topica inversată pe alocuri nu sînt aspecte demodate, ci un imperativ stilistic – sînt texte milenare. Nu prorocii trebuie să se adapteze la noi, ci noi sîntem invitați în lumea prorocilor.
Da, Dumnezeu este arhaic, deși este și nou! Da, prorociile sînt arhaice, tradiția noastră este arhaică, obiceiurile noastre sînt arhaice. Vreți să le schimbăm, să le înnoim? Vă asigur, pentru comoditatea voastră, că e mult mai ușor să învățăm a le tîlcui, asemeni tîlcuitorilor dintotdeauna, decît să le rescriem, mai ales că rescrierea se va face abia după ce veți cunoaște tîlcuirile, altminteri vom inmulți grozăviile care au și pătruns pe ici colo în textele sfinte introduse de redactori lipsiți de cultura patristică.
Închei prin a repeta că nu există probleme de limbă în textele vechi, nu mai multe decît la Eminescu, ci doar este o limbă pe care nu am învățat-o, așa cum cineva care nu e programator nu cunoaște termenii limbajelor de programare, dar nu o rescrie, ci o învață.
Altfel, în acest duh, vom scoate Icoanele pe care scrie “neclar”, lumînările și cădelnița care sînt demodate, apoi nu vom mai sfinți apa și uleiul pentru că Dumnezeu nu e materie, iar la urmă de tot Îl vom transforma și pe Dumnezeu în “Univers”, că oricum e peste tot și nu are El nevoie de rugăciunile noastre.
Oare nu de asta s-a ocupat protestantismul?
