Deschide, Doamne, cerurile toate,
Să vină iar acasă cei plecați,
E plin pământul de orfelinate
Și-i gol de mame și e gol de tați.
Întinde-ți mâna albă de zăpadă
Peste această lume de orfani
Și lasă-ți îngerii în fulgi să cadă,
Să-i mângâie un pic pe cei sărmani.
Am fost și buni, poate-am făcut și rele,
Tu știi prea bine gândul omenesc,
Dar am plătit, cinstit, cu lacrimi grele,
Tot dorul pentru-acei ce ne lipsesc.
Te uită, Doamne,-adorm plângând copiii
Și mame-adorm plângând la capul lor,
Nu morții-s triști, de sărbători, ci viii,
Doar ei simt sărbătorile prin dor.
Trimite, Doamne, pe pământ lumina,
Cum ne-ai trimis-o de atâtea ori,
E iar Crăciunul, vino-n Bucovina,
Vino acas,-acum, de sărbători!
Sorin Poclitaru
