„Poezie și cântare sfântă, evlavie și bucurie, colindele românești sunt aur, smirnă și tămâie în sens spiritual, izvorâte din inimi și purtate pe buze ca daruri și ofrande aduse Pruncului Iisus, ca răspuns la iubirea sa pentru noi”, spune Patriarhul Daniel*.
Pe măsură ce ne apropiem de sărbătoarea Nașterii Domnului, sunetul colindelor își pune amprenta din ce în ce mai tare pe sufletul nostru dornic de întâlnirea cu Pruncul Iisus Hristos, indiferent că suntem sau nu conștienți de asta.
Indiferent de modul în care le primim, aceste cântece nu trebuie să ne lipsească, mai ales în perioada dificilă prin care trecem. Ele fac bine sufletului atunci când le cânți sau le asculți, în comuniune sau în izolare, online sau față în față.
Creațiile creștinilor din închisorile comuniste sunt relevante în acest sens. Ele au rămas în patrimoniul spiritual al Bisericii noastre mai ales pentru profunzimea mesajului lor despre transfigurarea suferinței.
„A venit şi-aici Crăciunul / să ne mângâie surghiunul,
Cade albă nea peste viaţa mea, / peste suflet ninge,
Cade alba nea / peste viaţa mea / care-aici se stinge”.
În același timp, creștinii ortodocși au „conștiința vie că în fiecare an colindele pe care le cântă nu le cântă împreună numai cu contemporanii lor, ci într-o neîntreruptă legătură duhovnicească cu moșii și strămoșii, începând cu secolul al doilea după Hristos”*.
Din punct de vedere liturgic, cântările dedicate Nașterii Domnului încep în ziua de 21 noiembrie. Catavasiile Nașterii Domnului se cântă pentru prima dată în biserică la Utrenia sărbătorii Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.
„Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul
şi cu veselie, lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit”.
(Catavasiile Nașterii Domnului, Cântarea 1)
„Ecou și rodire a slujbei și sfințeniei Bisericii în sate și orașe, în casele oamenilor”*, colindele încep să se audă și în afara lăcașelor de cult după sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie), căruia românii i-au dedicat un colind special, dar mai ales după Sfântul Nicolae (06 decembrie). […]
Profunzimea colindelor se vede și în scopul lor de a ne face mai buni ca reflex la vederea Bunătății necuprinse a lui Dumnezeu. Cântecele de Crăciun vestesc bucuria Nașterii Domnului și explică taina ei în termeni simpli, dar te îndeamnă să te gândești și la cei mai puțini fericiți.
„E sărbătoare și e joc / În casa ta acum,
Dar sunt bordeie fără foc / Și mâine-i Moș Ajun.
Și-acum te las, fii sănătos / Și vesel de Crăciun,
Dar nu uita, când ești voios, / Române să fii bun”.
Acum, „Hristos vine tainic în inimile noastre prin credință și pocăință. prin rugăciune și cântări, ca să schimbe peștera inimii noastre în sălaș primitor de lumină și căldură sfântă, să aducă pace cerească în mijlocul tulburării”*, încredințează Patriarhul Daniel într-unul din mesajele pastorale.
Important este să vezi că Hristos este tainic prezent în fiecare om aflat în suferință.
În dar să dați!
*informații preluate din Pastorala de Crăciun transmisă de Patriarhul Daniel în 1993, în calitatea de atunci de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.
Sursa: http://basilica.ro
