Societatea contemporană traversează o îngrijorătoare „evoluție” la nivelul fibrei sale spirituale, deja alterată de distopiile totalitare ale veacului trecut. Cauza primordială a derutei existențiale și intelectuale în care zace anesteziată întreaga umanitate este sistemul tehnologic actual, care tulbură în mod perfid, mai ales prin rețelele sociale, gândirea vie și dizolvă identitatea personal-comunitară a societății.
Astăzi, constatăm cu durere că internetul și calculatorul reprezintă vehicule incredibil de puternice pentru anonimat, ceea ce explică și gravele derapaje morale din interiorul rețelelor de socializare: intimidări, constrângeri, defăimări grobiene, hărțuiri, minciuni. „Cel mai mult se minte în e-mailuri”, spunea Manfred Spitzer, celebrul neurolog german. Adicția după mediul virtual generează în rândul tinerilor o îngrijorătoare amnezie socială prin intermediul căreia frustrarea, sentimentele negative, deprimarea, alterarea memoriei, a gândirii critice, lipsa autocontrolului și a motivației de a iniția un proiect și a-l finaliza cu succes se imprimă până la nivelul profunzimilor umane.
Analizând toate aceste implicații ale sistemului tehnologic actual, constatăm faptul că maladia duhovnicească a întregii societăți contemporane își are originea în dezvoltarea fulgurantă și promovarea hipnotică a mediilor sociale digitale. În „minunata lume nouă” totul devine artificial, instaurându-se astfel o subtilă criză a autenticului, a firescului. Astăzi mâncarea, băutura, spațiul, lumina, comunicarea, mediul social sau inteligența au toate un corespondent artificial. Observăm că atât elementele care satisfac viața biologică a omului, cât și elementele care hrănesc viața sa spirituală sunt într-un amenințător proces de artificializare, iar omul, ca punct de întretăiere între lumea materială și cea spirituală, este zguduit până în adâncul de taină al ființei sale de aceste mutații, de cele mai multe ori imperceptibile.
Somnul în care zace anesteziată conștiința mărturisitoare și prin care gândirea vie este asfixiată și paralizată trebuie corelat cu artificializarea caracteristică erei digitale. Conștiința mărturisitoare, arma de rezistență împotriva „întunericului acestui veac” (Ef. 6, 12), se cultivă cu semințele gândirii vii, ale rugăciunii, ale meditației și contemplației, ale comunicării ridicate la rangul comuniunii de iubire dintre oameni. Din păcate, toate acestea au fost deturnate de impactul major pe care rețelele sociale l-au avut și îl au în viața societății contemporane. În acest sens, cred că mărturisirea Sfântului Evanghelist Ioan, Apostolul iubirii, este grăitoare: „Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hârtie și cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi și să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină” (2 Ioan 1, 12). Câtă sinceritate, câtă dorință curată de comuniune vie întru iubire cu aproapele! Pentru ucenicul cel iubit până și scrisorile erau un mijloc impersonal de comuniune care îl privau de bucuria deplină a legăturii sufletești cu semenii și de extazul mărturisirii în Duh și în Adevăr.
Și mai mult, incompetența socială se transformă, prin ranforsarea în mediul digital, în incompetență sufletească, în incapacitate de a vedea lumina aproapelui și în incapacitate de a mărturisi în fața acestuia despre Lumina lumii (Ioan 8, 12), Izvorul vieții veșnice. Petrecând ore în șir în fața ecranelor pentru a naviga pe rețelele de socializare, ochii noștri sunt maltratați prin expunerea îndelungată la lumina artificială și, în calitate de poartă de intrare în adâncul de taină al persoanei, ei devin căi de contaminare a sufletului cu obnubilarea specifică imundei lumi virtuale. Astfel, marea problemă a societății digitalizate este faptul că își hrănește solul germinativ al sufletului cu lumina artificială a ecranelor, în loc să depună eforturi să aducă lumină în cămara sufletului prin lumina conștiinței, a cunoștinței de Dumnezeu, prin împărtășirea cu Pâinea vieții cerești, prin comuniunea față către față cu aproapele, prin ancorarea în firesc, în autentic.
Conștiința mărturisitoare și gândirea vie, specifice omului ante-digital, sunt profund avaritate de mediile sociale virtuale, mai ales acum, în apăsătorul context pandemic. În lumea actuală, dominată de incompetență socială, de frustrare, de ignoranță, de depresie, de agresivitate, de tupeu exacerbat, consider că este nevoie mai mult ca oricând de impulsul spiritual al unei gândiri vii, ancorată în lumina conștiinței mărturisitoare autentice în Duh și în Adevăr, care să reveleze puterea de viață a Ortodoxiei. Așadar, având în vedere setea spirituală accentuată pe care societatea actuală nu o conștientizează, suntem datori să sporim comunicarea firească dintre noi, să cultivăm iubirea, sinceritatea, jertfa pentru aproapele, pentru a depăși deriva morală și risipirea spirituală generată de utilizarea excesivă a rețelelor sociale și a ne înălța la o comuniune autentică, înveșmântată în iubirea harică și lumina neînserată a Preasfintei Treimi, care voiește „ca toți să fie una” (Ioan 17, 21), spre viața veşnică.
Ioan Alexandru Rizea
Sursa: http://ziarullumina.ro
