În cea dintâi zi a lui noiembrie, Biserica noastră Ortodoxă face pomenirea Sfinților Cosma şi Damian, cei din Asia, tămăduitori de boli și ajutători grabnici în necazuri, unii dintre puținii Sfinți înscriși în calendar care şi-au câştigat pe bună dreptate renumele de „doctori fără de arginţi”, căci au vindecat oameni gârbovi și neputincioși numai în numele Domnului și fără a cere vreun ban în schimb pentru aceasta.
Pentru că orice început se cuvine să fie prăznuit cu gând de rugăciune și recunoștință, ne-am gândit ca cel dintâi editorial al acestei săptămâni să fie dedicat tocmai sărbătorii celor doi Sfinți ai Bisericii noastre, încercând să surprindem și să aducem în fața dumneavoastră în câteva idei viața și faptele înălțătoare ale fraților Cosma și Damian, cei care au primit de la Domnul darul de a vindeca orice suferință sufletească și trupească.
Vindecători fără „termeni și condiții”
Sfinții Mucenici Doctori fără de arginți, Cosma și Damian, din Asia Mică, au trăit în secolul al IV-lea. Au fost crescuți în duhul creștinismului de către mama lor Teodota, care i-a învățat să-și iubească aproapele și să le fie alături celor deznădăjduiți și suferinzi. Chiar și după ce tatăl lor a trecut la Domnul, Teodota s-a străduit să dea fiilor ei o educație aleasă, muncind zi și noapte pentru a-i îndruma pe calea dreptei credințe și a le asigura cele necesare traiului. Astfel, aceștia au învăţat încă din fragedă pruncie cărţile prorocilor şi ale apostolilor, s-au deprins la înalte învăţături şi se nevoiau la citire și la rugăciune. Apoi, trecând anii, Teodota i-a trimis pe Cosma şi pe Damian la şcoli înalte, unde au dobândit informații despre medicină și despre cum pot fi vindecate diferite boli și afecțiuni. Prin Harul lui Dumnezeu, cei doi au primit şi darul de a tămădui.
Neluând niciodată plată în bani sau în alte bunuri pentru serviciile lor, cei doi frați respectau, astfel, porunca Mântuitorului Nostru Iisus Hristos care ne-a îndemnat pe toți: „În dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8). Având în minte aceste cuvinte, ei nu ajutau doar oamenilor, ci şi animalelor şi nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni. Pe toate le făceau nu pentru avere, ci din dragoste față de Dumnezeu și de aproapele. Sinaxarul ne spune că, după ce vindecau pe cei bolnavi, le spuneau acestora: „Noi numai mâinile le punem pe voi, iar cu puterea noastră nimic nu putem să facem, ci pe toate le lucrează tăria cea atotputernică a lui Hristos, Unuia adevăratului Dumnezeu, întru Care de veți crede cu neîndoire, îndată sănătoși veți fi”.
Se spune că, într-o zi, Sfinții au fost chemați în casa unei femei pe nume Paladia, căreia medicii vremii nu-i mai dădeau nicio șansă de vindecare. Rugându-L cu stăruință pe Hristos să ia de la dânsa povara cea grea a suferinței, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre i-a ascultat și i-a redat femeii darul cel minunat al sănătății. Dorind dinadins să-i răsplătească pentru binele pe care i l-au făcut, Paladia i-a dat Sfântului Damian, trei ouă, zicându-i: „Ia acest dar în numele Sfintei Treimi Dătătoare de Viață, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”. Auzind numele Preasfintei Treimi, Sfântul Damian nu a îndrăznit să refuze darul, fapt care l-a întristat profund pe fratele său, Cosma, căci încălcase porunca de a nu primi plată materială pentru vindecările aduse semenilor lor. Atât de mare i-a fost supărarea Sfântului Cosma încât, fiind pe patul de moarte, le-a cerut celor apropiați ca fratele său să nu fie înmormântat lângă el. La scurtă vreme, a venit timpul ca și Sfântul Damian să plece în lumea celor drepți. Toți se întrebau cum și unde va fi îngropat, știind rugămintea fratelui său. Însă, discuțiile aprinse și nedumerirea au fost stinse printr-o minune: o cămilă, pe care cei doi doctori o vindecaseră mai demult, la rugămintea stăpânului ei, a vorbit cu voce omenească să-l îngroape pe Damian lângă fratele său, Cosma, căci nu din dorință de avuție a acceptat darul Paladiei, ci din respect pentru numele lui Dumnezeu.
„Doctori fără de arginţi”
Așa cum am precizat mai sus, pentru că niciodată nu au acceptat vreo plată sau alte avantaje pentru vindecările pe care le-au făcut, continuând să-i ajute și după trecerea la Domnul pe care care le cer ajutorul cu credință, Sfinții Cosma şi Damian și-au câștigat titulatura aceasta specială de „Doctori fără de arginţi”. Fiind o categorie mai aparte a Sfinților făcători de minuni, doctorii fără de arginți sunt pomeniți de mai multe ori în cadrul slujbelor. Bunăoară, preotul îi pomenește înainte de Sfânta Liturghie, la proscomidie, când scoate a șaptea părticică în cinstea lor, spunând astfel: „A Sfinților făcători de minuni și doctori fără de arginți: Cosma și Damian, Chir și Ioan, Pantelimon și Ermolae, și a tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți.” Apoi, ei mai sunt pomeniți în mod special la rugăciunea ungerii cu undelemnul sfințit la Sfântul Maslu, dar și la rugăciunea de la săvârșirea Agheasmei Mici (sau a Sfeștaniei): „Cu ale Sfinților măriților și făcătorilor de minuni fără de arginți Cosma și Damian, Chir și Ioan, Pantelimon și Ermolae, Samson și Diomid, Mochie și Anichit, Talaleu și Trifon.”
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
