Creștinii și desfrânarea

Atunci când încep să slăbească moravurile bune ale creștinilor, doarme unul cu femeia celuilalt. Dar acesta este un lucru înfricoșător. Desigur, în epoca noastră desfrânarea s-a scos pe sine de sub orice opreliște a legii civile, precum și a legii lui Dumnezeu și o oricărei încătușări tradiționale. Mulți spun: „Ce sunt toate acestea? Prejudecăți. Și ce mare păcat este desfrânarea?”. Din păcate, desfrânarea, vă asigur, pricinuiește o mare vătămare. Și știți unde? În rândul creștinilor noștri. Este cu putință așa ceva? Și ca să nu vă spun numai ceea ce v-am spus mai înainte – mulți dintre voi sunteți martori -, și anume că creștinii noștri fac avorturi, vă asigur că mulți dintre creștinii noștri fac și avorturi, fac și desfrânare.

Poate îmi veți spune: „Ei, atunci suntem vrednici de multe lacrimi și tânguiri”. Tocmai de aceea ne aflăm într-o mare dilemă, și anume cum să ne păstrăm ca și creștini într-o astfel de lume stricată.

Sfântul Ignatie spune iarăși Sfântului Policarp: „Grăiește surorilor mele să iubească pe Domnul și să se mulțumească, trupește și duhovnicește, cu soții lor”[1]. Repet și eu: femeile să se mulțumească cu soții lor. „Bărbatul meu” sau „femeia mea”, nimic altceva.

Aceasta o spune și Sfântul Apostol Pavel. Referindu-se la subiectul imoralității, spune tesalonicenilor următoarele: Şi nimeni să nu întreacă măsura şi să nu nedreptăţească pe fratele său, în această privinţă, – nu vei ieși din hotarele căsătoriei, nu vei privi la o a treia persoană – căci Domnul este răzbunător pentru toate acestea Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire[2].

Așadar, ce înseamnă să fi creștin în această lume? Nu săvârșesc adulter. Iar dacă sunt tânăr și necăsătorit, fie băiat, fie fată, nu fac desfrânare, ci rămân cuminte, ca să vină Biserica cu acele coronițe și să mă încununeze în arena curăției și fecioriei. Aceasta înseamnă să fii creștin în mijlocul unei lumi stricate.

[1] Sfântul Ignatie Teoforul, op. cit., Cap. V, 1, p. 188.

[2] I Tesaloniceni 4, 6-7.

Fragment din cartea CREȘTINII ÎN LUME, Ierom. Atanasie Mitilineos.

Previous Post

Aceasta este milostenia cea mare

Next Post

Părinții Bisericii ne sfătuiesc să ne coborâm cu mintea la cei osândiți

Related Posts
Total
0
Share