Miluieşte-mă, Stăpâne,
După mare mila Ta
Şi mă spală cu-ndurare
De fărădelegea mea!
Eu cunosc fărădelegea
Şi păcatul mi-e ştiut,
Căci întru fărădelege
Şi-n păcate m-am născut.
Bunătăţile din lume,
Sus la cer nu trebuiesc,
Tu vrei „inimă smerită”
De la neamul omenesc.
Jertfa cea bine primită
Este „duhul umilit”
Şi cu „inima înfrântă”,
După cum cântă David.
Darul Tău binevoieşte
Întru oamenii smeriţi
Şi din rândul lor îţi place
Să alegi pe cei „sfinţiţi”.
Mântuirea sufletească
Tu voeşti a se lucra
Cu necaz şi suferinţă,
„Jugul nostru”: Crucea Ta!
Iar prinosul cel de lacrimi
Şi sudoarea se socot,
Întru cel de sus jertfelnic
Ca o „ardere de tot”.
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul- Hrană duhovnicească, Editura Lumină din Lumină.
