Cugetări despre învățare

Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la vremea Postului, ne spune: „Ce bunătate nu ne vine din post? Toate sunt pline de linişte şi pace curată. Oare nu şi casele sunt eliberate de tulburare şi alergătură şi de toată agitaţia? Dar mai înainte de case mintea celor ce postesc se bucură de această liniştire.”

O minte liniștită și limpede, împreună cu Învățătura Ortodoxă, ne ajută să înțelegem corect toate aspectele vieții. Sfinții Părinți ne învață că toate greșelile apar dintr-o alunecare a gândului. De aceea trebuie să fim foarte atenți la ce gândim și, de asemenea, să avem înțelesurile corecte ale lucrurilor. Adică înțelesurile curate, autentice.

Chiar și atunci când studiem Matematica, începem pedagogic cu intuirea aspectelor, dar apoi ne însușim neapărat definițiile riguroase. Acesta este rolul definiției, de a da înțelesul corect al unui obiect matematic. Tot așa trebuie să dobândim înțelesurile corecte ale elementelor din viața noastră.

Unii filosofi din antichitate ajungeau foarte aproape de Adevăr, tocmai pentru faptul că erau sinceri în căutare, cu mintea liniștită, preocupați să înțeleagă existența. Iar noi, astăzi, de multe ori suntem atât de grăbiți și de prinși în mărăcinii deșertăciunilor zilnice, încât nu mai ajungem la înțelesurile profunde, autentice. Sfântul Ierarh Nectarie presăra scrierile sale cu citate filosofice antice, tocmai pentru valoarea și profunzimea lor, alegând cu atenție, desigur, ceea ce era compatibil cu Ortodoxia.

Pentru noi, ca profesori sau părinți, este foarte important să îi ajutăm pe copii și adolescenți să dobândească înțelesurile corecte care se referă la învățătură și educație. Adică, orice adolescent trebuie să știe ce este societatea, ce este familia, ce este profesia, ce este școala, care este folosul învățării, care este rolul profesorului, care este rolul temelor, al testelor și al examenelor. Noi, profesorii, cunoaștem din experiență că mulți adolescenți nu au clare aceste lucruri și, de aceea, atitudinea lor este greșită.

Elevul care copiază tema de la coleg nu înțelege corect rolul temei. Tema este, pentru elev, un prilej de antrenament, iar pentru profesor o posibilitate de verificare a cunoștințelor și deprinderilor dobândite de elev. Elevul care copiază tema de la cineva se aseamănă cu cel care face o copie xerox color după desenul unui pictor și o prezintă pe aceasta ca fiind opera sa artistică. Dar niciodată nu va dobândi deprinderea de a picta! Pierde ce este mai important: antrenamentul.

Există elevi care își fac tema în grup, astfel încât rezultatele sunt identice. Profesorul este lipsit, astfel, de o informație prețioasă. Nu știe unde a greșit fiecare elev și nu îl poate ajuta! Ce idee greșită stă la temelia acestui comportament? Ideea conform căreia tema este o obligație față de
profesor. Nu! Tema nu este o obligație față de profesor, ci un antrenament pentru viitoarea profesie și o investiție în propriul viitor! Este posibilitatea elevului de a vedea unde a greșit și de a primi îndreptarea cuvenită din partea profesorului. Omul din greșeli învață! Învățare – încercare – eroare – identificarea erorii – corectare – sporire în cunoaștere. Acesta este ciclul învățării.

Corectarea testului și nota primită nu sunt pedepse, deși unii elevi așa au impresia! Se spune că cineva te lasă să greșești, dacă nu îi pasă de tine. Iar dacă ține la tine, te corectează. Adevărat! Așa se întâmplă și la corectarea testelor. Profesorul are datoria morală și profesională de a
evalua lucrarea și de a-l ajuta pe elev să vadă unde a greșit și de ce a greșit. Îi face un bine, nu îl pedepsește! De unde provine impresia că ar fi o pedeapsă? Poate din atitudinea prea aspră a unor părinți față de notele mici ale copiilor. Evident, dacă un elev e certat sau bătut acasă pentru o notă mică, el are tendința să asocieze nota cu pedeapsa. Posibil, și din atitudinea rigidă a unor profesori. Aici intervine rolul profesorului de a-i ajuta și pe părinți să aibă o atitudine cuvenită referitoare la procesul învățării. De aceea vorbim despre parteneriatul școală-familie. Multe greșeli atribuite elevilor sunt efecte ale unor idei greșite ale părinților!

Ne plângem că elevii învață doar pentru note! Însă cine le-a dat această idee, oare nu părinții? Deși e greu de crezut, așa este! Părinții pun elevilor meditații intensive înainte de teză, ca să ia o notă bună. Iar apoi sistează meditațiile. Ce semnal involuntar se transmite elevilor? Acela că au învățat doar pentru nota la teză, după aceea efortul poate fi micșorat.

De asemenea, unii părinți îi lasă pe adolescenți în vacanța de vară fără nicio preocupare culturală. Nu mai trebuie să învețe, pentru că nu mai au teste. Mesajul greșit care ajunge la elevi este acesta: înveți pentru școală, pentru note, nu pentru tine. Remedierea acestei situații este simplă, dacă părinții și elevii ajung să înțeleagă scopul autentic al învățăturii. În vacanță, elevii mănâncă în fiecare zi, se spală, se odihnesc, dorm. De ce? Pentru a se menține în formă! Din același motiv trebuie să avem în vacanță preocupări duhovnicești și culturale, pentru a menține în formă sufletul și mintea!

După învățătura Sfântului Ierarh Grigorie Palamas, filosofia și științele sunt daruri naturale de la Dumnezeu. Adică intră în categoria talanților! Scopul învățăturii este buna folosire a talanților și înmulțirea lor spre slava lui Dumnezeu și spre binele omenirii. Unii vor deveni medici și vor salva vieți. Alții, preoți și vor contribui la salvarea unor suflete. Alții, profesori și vor pregăti viitoarele generații. Alții, ingineri, constructori, meseriași, fiecare cu un folos social. Dar pentru toate acestea este nevoie de perseverență, răbdare, învățare, muncă.

Ioan Vlăducă

Bibliografie

https://www.ioanguradeaur.ro/398/cuvantul-i-2/ (Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre Post)
Sfântul Nectarie de la Eghina, Morala creștină, Ed. Doxologia.
Dumitru Stăniloae, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama.
https://www.youtube.com/watch?v=B8YAWjAzR6M (Acad. Solomon Marcus, Cele 10 nevoi umane de la care ar trebui să plece educația, Trinitas TV)

Total
6
Shares
Previous Post

Viețile Sfinților – martie, ziua 30

Next Post

Nu sunt vrednic să văd Înger

Related Posts