Evanghelia zilei (Ioan 6, 56-69)

Cuvintele Domnului Hristos sunt duh și sunt viață

„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu sunt viu prin Tatăl, tot așa și cel ce Mă mănâncă pe Mine va fi viu prin Mine. Aceasta este Pâinea care S-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinții voștri mana și au murit. Cel ce mănâncă această Pâine va trăi în veac. Acestea le-a zis pe când învăța în sinagoga din Capernaum. Deci, mulți din Ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? Iar Iisus, știind în Sine că Ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă smintește aceasta? Dar dacă veți vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și sunt viață. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus știa de la început cine sunt cei ce nu cred și cine este cel care Îl va vinde. Și zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl. Și, de atunci mulți dintre Ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreți și voi să vă duceți? Simon-Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții veșnice. Și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.”


Cuvintele vieții veșnice

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia III, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 46

„Cu o comoară se aseamănă citirea dumnezeieștilor Scripturi. După cum, dacă ai putea lua dintr-o comoară o parte cât de mică, te poți îmbogăți cu ea, tot așa și cu dumnezeieștile Scripturi; într-un cuvânt cât de mic poți găsi putere mare de gânduri și nespusă bogăție. Cuvintele dumnezeiești, însă, nu-s numai comoară, ci imită și izvorul care dă drumul la curgeri bogate de ape. Și asta am aflat-o ieri prin fapte, cu toții. Că tâlcuind cuvintele de la începutul cărții Facerii: La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul (Facerea 1, 1) am terminat toată învățătura, dar nici așa n-am putut să înțelegem totul. Că mare este bogăția acestei comori și mare este belșugul curge­rilor de apă ale acestui izvor duhovnicesc! Să nu te minunezi că am pățit aceasta! Și cei dinaintea mea au scos după puterea lor apă din acest izvor și vor încerca să facă același lucru și cei de după mine, dar cu toate acestea nu vor putea desăvârșit să-l sece; dimpotrivă, curgerile de apă cresc mereu și apele se umflă. Așa e natura apelor celor duhovnicești! Cu cât ai vrea să scoți din dumnezeieștile Scripturi mai multă apă, cu atât mai mult harul cel duhovnicesc crește și izvorăște. De asta și Hristos spunea: De însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Din pântecele celui ce crede în Mine râuri de apă vor curge, precum a zis Scriptura (Ioan 7, 37-38).”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
30
Shares
Previous Post

Preoții sunt niște hoți

Next Post

Părintele Cleopa despre chinurile înfricoșătoare ale celor ce fac ucidere de prunci

Related Posts