Cum a scăpat înţeleptul Solomon de iad

Când s-a pogorât Domnul Iisus Hristos la iad ca să sloboade sufletele drepţilor, în iad, ceva mai la fund, a dat şi de înţeleptul Solomon, care aştepta să fie scos şi el la lumină. Dar, spre mirarea lui, aude pe Domnul zicând:

– Solomoane, ai cerut înţelepciune multă şi ţi-am dat după pofta inimii tale atâta înţelepciune că, din pricina ei, ai ajuns şi aici unde te găseşti. Pe tine nu te scot; ajută-te cu înţelepciunea ce ţi-am dat-o.

Solomon rămâne întristat înăuntru, la poarta iadului, privind cum iese mulţime de drepţi. Poarta se închide şi mulţimea de diavoli începe a juca de bucurie că Solomon le-a rămas lor. Nu-i mai putea suferi bietul Solomon, dar tocmai din pricina asta diavolii se purtau mai afurisit cu el.

Deodată Solomon se ridică mânios, caută şi găseşte o scurtătură de lemn şi începe a măsura în sus şi în jos, cruciş şi curmeziş. Dracii stau năuciţi, întrebându-se: „Oare ce vrea omul acesta să facă?”. Solomon însă măsura, măsura.

– Ce vrei să faci? îl întrebă Mamona.

– Lasă-mă în pace, că-mi încurci socotelile!

Şi măsura mai departe.

– Spune, Solomoane, ce vrei să faci, până n-o păţeşti!

– Nu ţi-am spus să mă laşi în pace, că mă zăpăceşti?

Şi începu a şopti: „Aici vine Altarul… aici crucea… aici stranele”. Când auziră diavolii vorbele astea, încremeniră de spaimă şi unde nu începură să urle, de gândeai că-i prăpădenia lumii. Şi-l înşfăcară toţi, de toate părţile, întrebându-l ameninţător:

– Spune, ce vrei să faci?

– O mănăstire lui Hristos…

Nici nu isprăvi Solomon vorba şi se pomeni pe cea lume.

Extras din „Povestiri religioase”, povestiri strânse şi prelucrate de Părintele Iosif Trifa, Alba Iulia, 2020.