Viaţa creştinului, a celui care Îl urmează pe Hristos cu adevărat, nu poate fi trăită în afara Sfintei Cruci.
Crucea este cel mai sfânt simbol creştin, cel mai expresiv, cuprinzător şi semnificativ semn pe care îl poate face orice creştin atunci când îşi exprimă – mai ales într-o formă văzută, asumată – credinţa.
Sfânta Cruce dă sens şi înţeles vieţii. Fără Cruce riscăm să rătăcim şi să ne îndepărtăm de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Modul de raportare la Sfânta Cruce arată apropierea noastră de Mântuitorul şi defineşte felul nostru de a fi, viaţa noastră trăită cu Hristos, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: “Iar mie, să nu-mi fie a mă lauda, decât numai în Crucea Domnului Iisus Hristos” (Galateni 6, 14).
Închinarea la Sfânta Cruce, prin însemnarea cu acest semn sfânt şi sfinţitor, certifică identificarea noastră cu Cel ce S-a răstignit pe Cruce, făcând să se reverse peste noi puterea Sa mântuitoare. Prin semnul Crucii ne exprimăm evlavia noastră faţă de Hristos Domnul, ne înălţăm la Dumnezeu şi Dumnezeu coboară la noi. Sfânta Cruce este scara pe care urcăm la Dumnezeu, împreună cu Dumnezeu. În Cruce se întâlneşte iubirea milostivă şi nesfârşită a lui Dumnezeu, adeverită oamenilor prin Întruparea Cuvântului Său cu neputinţele firii omeneşti afectată de păcat.
Crucea este semnul lui Hristos în lumea aceasta, Altarul pe care s-a jertfit Mântuitorul, simbolul apartenenţei noastre la Hristos, jertfelnicul pe care oferim lui Dumnezeu faptele aducătoare de viaţă veşnică. Prin Sfânta Cruce trăim cu Hristos şi pentru Hristos.
Dovada văzută a prezenţei Mântuitorului în viaţa noastră o reprezintă şi chipul Sfintei Cruci, pe care îl zugrăvim într-un mod armonios, aproape reflex, pe chipul nostru atunci când ne închinăm şi rostim Numele Preasfintei Treimi, Numele Iubirii: Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Când ne închinăm cu semnul Sfintei Cruci, ne încărcăm de puterea lui Hristos, pecetluind simţurile noastre, făcându-le de netrecut împotriva păcatului şi uneltirilor celui rău şi viclean. Bucuria Crucii Semnul Crucii are un real efect binefăcător în viaţa noastră, mai ales atunci când nu se face oricum şi la voia întâmplării, ci corect, complet, cu multă luare aminte.
Făcând semnul Crucii la voia întâmplării, aducem ofensă Stăpânului ei, în numele Căruia ne închinăm. De folos este să ne închinăm cum se cuvine, împreunând degetul arătător cu cel mijlociu şi cel mare, iar degetul inelar şi cel mic se lipesc de podul palmei mâinii drepte; mână pe care o ducem la frunte, rostind “În numele Tatălui”, apoi la buric rostind “al Fiului”, la umărul drept, apoi la umărul stâng rostind “al Sfântului Duh” şi astfel lăsăm mâna în jos rostind “Amin”.
Grija pentru acest mare semn sfânt trebuie să fie una deosebită, permanentă, dacă dorim să primim ajutor de la Dumnezeu şi să trăim bucuria Crucii. A face semnul Crucii înseamnă a conlucra cu Dumnezeu, prin armonizarea voinţei noastre cu voinţa Lui cea sfântă, angajându-ne într-un mod solemn înaintea Tatălui, care gândeşte mântuirea noastră care se împlineşte din iubire prin jertfa Fiului în prezenţa Sfântului Duh.
Multe sunt provocările, ispitele, încercările vieţii, dar mare este şi lucrarea Sfintei Cruci, prin care putem să depăşim obstacolele. Sfânta Cruce vine de dincolo de lumea aceasta, vine de la Dumnezeu, pe ea se întemeiază firea zidită, prin ea ne îmbrăţişează Dumnezeu şi ne poartă pe braţele ei către cer, şi tot prin ea se încununează lumea aceasta, odată cu Parusia.
Mântuitorul, prin Cruce, l-a eliberat pe om de păcat, iar diavolul a fost încătuşat, “devenind păzitoarea a toată lumea, podoaba Bisericii, întărirea credincioşilor, slava îngerilor şi spaima cumplită a dracilor”.
Mare este puterea Sfântului Semn al Crucii Domnului nostru Iisus Hristos în lumea aceasta şi în viaţa celor care îl iubesc pe Hristos, care se străduiesc să ducă o viaţă fără de păcat şi se închină cu acest semn minunat atât pentru mântuirea lor, cât şi a semenilor lor. Astfel dăm Slavă lui Dumnezeu Cel Unul în Fiinţă şi Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, cântând “Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim” aşteptând cu încredere Învierea şi Judecata de Apoi.
Pr. Dan Toader
Sursa: http://ziarullumina.ro
