Cum poate mintea să se roage neîncetat?

Dar cum poate mintea să se roage neîncetat? Căci cântând şi citind, întâlnindu-ne mai mulţi şi slujind, o tragem spre multe gânduri şi vederi.

Şi răspunse bătrânul: Dumnezeiasca Scriptură nu porunceşte nimic din cele cu neputinţă, căci şi Apostolul cânta, citea şi slujea şi totuşi se ruga neîncetat. Rugăciunea neîntreruptă stă în a avea mintea alipită de Dumnezeu cu evlavie multă şi cu dor şi a atârna pururea cu nădejdea de El şi a te încrede în El în toate, orice ai face şi ţi s-ar întâmpla.

Aflându-se în această dispoziţie, Apostolul zicea: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea?”… ş.a.m.d.[1] Şi după puţin: „Sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii”. Sau iarăşi: „în toate obijduiţi, dar nu striviţi, în mare cumpănă, dar nu deznădăjduiţi, prigoniţi, dar nu năpăstuiţi, trântiţi jos, dar nu nimiciţi. Totdeauna purtăm în trup moartea Domnului Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru muritor.”[2]

În astfel de dispoziţie aflându-se Apostolul, neîncetat se ruga. Căci în toate cele ce făcea şi i se întâmpla, atârna cu nădejdea de Dumnezeu. De aceea toţi Sfinţii când se aflau în necazuri se rugau neîncetat, ca să dobândească aptitudinea dragostei. Şi de aceea zicea Apostolul: „Deci cu dulceaţă mă voi lăuda întru neputinţele mele, ca să locuiască întru mine puterea lui Hristos”.[3] Iar puţin mai departe: „Când sunt slab, atunci sunt tare».[4] Dar vai nouă, netrebnicilor, că am părăsit calea Sfinţilor Părinţi şi de aceea suntem pustii de orice rod duhovnicesc.

[1] Romani 8, 35.

[2] II Corinteni 4, 8-10.

[3] II Corinteni 12, 9.

[4] Ibidem 10.

Sf. Maxim Mărturisitorul– Cuvânt Ascetic, extras din FilocaliaPr. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutul de Arte Grafice “Dacia Traiană” S.A., Sibiu, 1947.

Total
69
Shares
Previous Post

Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne

Next Post

”Nu dați cele sfinte câinilor!”

Related Posts