Trebuie acum să deprindem viața cea cerească – și acesta nu e lucru ușor, căci am trăit până acum o viață mărginită, a împotrivirii. Iată, de pildă, un familist – care are aici familie, casă, știe să își facă munca, dar adesea face vreo muncă fără voia sa, pentru că, să zicem, tatăl lui i-a spus că cutare treabă trebuie făcută așa și așa, iar el o face împotriva voinței sale, și lucrul nu iese cum trebuie.
Așadar, dacă lucrăm astfel, în lăuntrul nostru se face împotrivire; dacă nu ne lepădăm cu timpul de această împotrivire lăuntrică, nu putem să intrăm în Împărăția Cerurilor, în rând cu îngerii, printre sfinți. Căci ne-am deprins să ne împotrivim întotdeauna la ceva, căci întotdeauna ceva nu este după voia noastră. Nu ne-am deprins cu ascultarea. Nu am învățat să ne supunem voii lui Dumnezeu, ci dorim să fie voia noastră. Ei, păi, fiule, voia ta nu trebuie s-o faci! Pe cei ce își fac voia proprie nu-i vor primi nici cerul, nici pământul.
De aceea să-i mulțumim, să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru toate – și pentru situația în care ne-a pus. El știe ce și cum, iar apoi va scoate ceva deosebit de frumos din noi, când ne vom smeri. Se cade să știm că aici pe pământ facem lucrarea Sa, fără a ține socoteală de cine ne încredințează sarcina. El conduce această lucrare a noastră, El este Cel ce ne-o dă… și fie că suntem credincioși sau necredincioși, fie că vrem sau nu vrem, se cuvine să împlinim planul lui Dumnezeu. Vai mie!, mult v-am împovărat cu vorbele mele – dar astfel să ne învățăm să fim buni!
Sursa: Starețul Tadei, Cum îți sunt gândurile așa îți este viața
