Mărturisirea este o înfățișare de bunăvoie, prin grai, a faptelor rele, ca și a vorbelor și a gândurilor. Ea este smerită, dreaptă, fără rușine, hotărâtă, și se face către un duhovnic legiuit.
Se cuvine să știi și aceasta, că de nu vei face cuviincioasa cercetare a păcatelor tale înainte de a te mărturisi, câte păcate vei uita și nu le vei mărturisi sunt neiertate. Pentru că uitarea s-a făcut de voie, de vreme ce puteai să-ți aduci aminte de ele prin cercetare și nu ai făcut. Dar de vei face cercetarea cea cuviincioasă și se va întâmpla să uiți vreun păcat, ca om cu slăbiciuni, acest păcat se iartă împreună cu celelalte păcate pe care le-ai mărturisit, pentru că uitarea aceasta nu este de voie, ci fără de voie. Dacă după mărturisire îți vei aduce aminte, trebuie să mergi la duhovnic și să mărturisești și acel păcat de care ți-ai adus aminte.
Sursa: Carte foarte folositoare de suflet – Sfântul Nicodim Aghioritul via http://www.urcusspreinviere.ro.
