Cum să te sfințești?

 Cuviosul Porfirie

Libertatea nu se dobândește, dacă nu ne eliberăm lăuntrul nostru de încurcături și de patimi. Iar aceasta o face Biserica noastră; aceasta este bucuria noastră; aceasta este totul pentru noi. Și omul de astăzi aceasta caută. Și ia otrăvuri și narcotice ca să intre în lumile bucuriei, însă aceasta este o bucurie mincinoasă. Simte ceva în acea clipă, însă a doua zi este zdrobit.

Una îl roade, îl mănâncă, îl zdrobește, îl arde, în timp ce cealaltă, adică dăruirea lui Hristos, îl însuflețește, îi dăruiește bucurie; îl face să se bucure de viață, să simtă putere, măreție.

Este o mare artă să izbutiți să vă sfințiți sufletul. Oriunde se poate sfinți omul. Chiar și în Omonia se poate sfinți, dacă va voi. În îndeletnicirea voastră, oricare ar fi ea, puteți deveni sfinți. Prin blândețe, răbdare, dragoste. În fiecare zi să puneți început bun, o nouă dispoziție, cu entuziasm și dragoste, cu rugăciune și tăcere. Nu să aveți stres și să vă doară pieptul, ci să lucrați cu trezvie, simplu, fără agonie, cu bucurie și veselie, cu bună dispoziție. Numai în felul acesta va veni dumnezeiescul Har.

Toate cele neplăcute care rămân în sufletul vostru și va aduc stres, pot deveni pretexte pentru adorarea lui Dumnezeu și să înceteze să vă istovească. Să aveți încredere în Dumnezeu. Nu este nevoie să vă siliți peste măsură, ci toată străduința voastră să fie să priviți spre Lumină, să cuceriți Lumina. Și astfel, în loc să vă predați întristării, care nu este de la Duhul lui Dumnezeu, mai bine să vă predați doxologiei lui Dumnezeu. Întristarea dovedește că nu ne încredințăm viața noastră lui Hristos.

Comuniunea cu Hristos, atunci când se face simplu, ușor, fără silă, îl face pe diavol s-o ia la fugă. Satana nu pleacă cu constrângere și sforțare, ci se depărtează cu blândețea și rugăciunea. Dă înapoi atunci când va vedea că sufletul îl disprețuiește și se întoarce cu dragoste către Hristos. Diavolul nu poate suferi să fie disprețuit, pentru că este trufaș. Atunci când insistați, duhul cel rău observă aceasta și vă războiește. Nu vă îndeletniciți cu diavolul, nici să vă rugați să plece, căci cu cât mai mult vă rugați să plece, cu atât mai mult vă va lua în brațele sale. Pe diavolul trebuie să-l disprețuiți. Nu vă luptați cu el frontal. Când te războiești cu dușmănie împotriva diavolului, atunci și el te atacă pe tine ca un tigru, ca o sălbăticiune. Când tragi în el cu gloanțe, el aruncă în tine cu grenade. Când arunci în el cu o bombă, el îți aruncă o rachetă. Nu priviți la rău, ci priviți la Dumnezeu, aruncați-vă în brațele lui Dumnezeu și mergeți înainte.

Cel smerit este conștient de starea sa lăuntrică și, oricât de urâtă ar fi, nu-și pierde cumpătul, nu-și pierde echilibrul. Exact contrariul se întâmplă cu cel egoist, cu cel care are simțăminte de inferioritate. La început seamănă cu cel smerit, însă atunci când îl supără puțin cineva, îndată își pierde pacea, se enervează și se tulbură.

Total
13
Shares
Previous Post

Papa Francisc, omul New Age în haină creștină, susține homosexualitatea și un “nou creștinism” antihristic

Next Post

Îl caut pe Dumnezeu ca să-mi spună…

Related Posts