Un student a mers și a rămas trei ani și jumătate în India, unde s-a ocupat cu diferite religii și cu vrăjitoria. Căuta să afle adevărul prin religii și altele. În cele din urmă a mers la un vrăjitor faimos și cu uimire l-a auzit pe acela spunându-i: „De ce ai venit aici? Ceea ce cauți tu vei găsi în Ortodoxie; acolo este lumina. Să mergi în Sfântul Munte și să citești Filocalia. Acolo vei găsi ceea ce cauți”. Atunci acela s-a pierdut, pentru că nu se aștepta să audă aceste lucruri de la un vrăjitor. S-a întors în Grecia, a venit în Sfântul Munte și mi le-a povestit pe toate.
*
Potrivit cu starea în care se află omul, ispititorul îi aduce și gândurile.
*
Ca să înceteze fabrica noastră (adică mintea noastră) să mai scoată gânduri rele, trebuie să lipsească vicleșugul. Atunci omul are sănătate duhovnicească.
*
Omul trebuie să-L pună pe Hristos înlăuntrul său; altfel este un dovleac.
*
Drumul cel mai ușor și mai scurt este ascultarea. În ascultare Harul este cel care povățuiește.
*
Și în cealaltă viață se continuă desăvârșirea.
*
În multe situații există încercări de la Dumnezeu, dar intră și diavolul și le face și mai negre. Acolo este greutatea.
*
Există demoni care nu te lasă să vorbești, iar alții care nu te lasă să asculți sfaturile duhovnicilor.
*
Când cineva sporește duhovnicește, înlăuntrul său are bucurie, pace, mulțumire.
*
Ca să-i ajutăm corect pe oameni să devină duhovnicești, nu trebuie să-i nedreptățim. Îi nedreptățim atunci când vrem să-i facem precum noi înșine; adică atunci când le dăm să mănânce ceea ce mâncăm și noi. Nu ținem cont de dispoziția celuilalt, de setea, de foamea lui.
*
Când există corectitudine în viața noastră, chiar și în spatele soarelui de ne-am ascunde, și acolo ne va găsi lumea.
*
Lui Hristos I Se va face milă de lume în halul în care va ajunge și va arăta un semn. Acest semn nu va fi a Doua Venire a lui Hristos. După aceasta nu va mai exista niciun necredincios; vor crede cu toții în Hristos. Dar această credință nu va avea valoare.
*
Lumea va înnebuni. Va veni timpul când oamenii vor intra în casele lor pe fereastră, iar nu pe ușă (adică vor face lucruri nebunești). Celor care vor intra pe ușă le vor spune: Uite, nebunii!
*
Atunci când lucrați, mâinile să fie la lucru, iar mintea la Dumnezeu. Să vă opriți din oră în oră și să faceți puțină rugăciune, după care iarăși puțină muncă. Să aveți mereu deschisă o carte (duhovnicească) în chilie. Să intrați ca să citiți puțin, să se adune mintea, iar apoi din nou la lucru; puțină rugăciune cu metanierul și iarăși lucrare. Noi, călugării, să nu muncim ca mirenii.
*
Cineva a spus starețului Paisie ceva nepotrivit care a fost spus de o persoană. Iar Starețul, fără să osândească, a răspuns: „Cine știe cu ce gând a spus?”. Altădată, când i-au spus pățania unui monah, deși cunoștea pricina pățaniei, a spus doar atât: „Cine cunoaște judecățile lui Dumnezeu?”.
*
„Dacă vom elimina strâmbăturile noastre, în rest vom merge bine”, a spus el glumind.
*
Un preot mi-a spus plângându-se că are o parohie de o sută de persoane. Și i-am răspuns: „Unui ucenic nu-i ajung doi stareți; vrea unul dimineața și unul seara. Iar tu spui că o sută de suflete sunt puține?”.
*
Dacă cineva își recunoaște greșeala, sporirea e pe jumătate făcută. Mare lucru atunci când cineva își recunoaște neputința sa și se străduiește să se îndrepte. Acesta este mai bun decât cel care face multă nevoință, dar nu-și recunoaște neputințele.
*
Dacă am spune neîncetat Rugăciunea lui Iisus și mintea noastră ar fi atentă la ea, atunci gândurile trupești nu ar putea să ne vatăme.
*
Nu trebuie să spunem că vrem să-L iubim pe Hristos, ci să nu-L mâhnim. A cere în rugăciune să-L iubim pe Hristos este ca o obrăznicie.
*
Uităm ușor cele pe care le citim, fiindcă nu participă inima. Nu ne doare inima, de aceea uităm.
*
Trebuie ca inima noastră să sufere pentru fiecare păcat, altfel cădem cu ușurință în același păcat.
*
Să ne rugăm pentru ceilalți. Atunci Bunul Dumnezeu trimite Harul Său.
*
Dacă vrem să aflăm voia lui Dumnezeu într-o privință, să ne rugăm și să-i întrebăm pe părinții noștri.
*
Totul în viața duhovnicească este gândul cel bun.
Din cartea DIN TRADITIA ASCETICA SI ISIHASTA A SFANTULUI MUNTE ATHOS – Editura Evanghelismos, 2016.
