CUVINTE VII SI TARI DE LA UN SFANT IN VIATA, PARINTELE EFREM DIN ARIZONA (mai 2014):
SODOMIA VA ADUCE RAZBOIUL NUCLEAR!
O conversatie cu parintele Efrem din Arizona
Urmatoarea conversatie a fost inregistrata de niste fii duhovnicesti ai parintelui Efrem din Arizona, fost vietuitor al manastirii Filotheou, care l-au vizitat in mai 2014 la Manastirea Sfantului Antonie cel Mare din Arizona.
Parintele Efrem: Uita-te la aceasta poza a parintelui Iosif Isihastul. Am avut un parinte duhovnicesc minunat. Era foc, foc, un om de exceptie. Se gandea doar la lucrurile ceresti; asa a trait.
Doua lucruri ne spunea mereu: rabdare si rugaciune, si acum ne ajuta atat cat ii permite pronia lui Dumnezeu. Fiind in ascultare fata de el, nu ne-am certat niciodata intre noi. Altii ne-au creat probleme, atacandu-l pe parinte, acuzandu-l, dar Gheron Iosif ne spunea: “Lasati-i sa vorbeasca, noi nu vom spune nimic”.
Interlocutor: Parinte, noi suntem slabi in toate cele. Ce se va intampla cu noi?
Parintele Efrem: Astazi traim alte vremuri. Dumnezeu are alta masura pentru cei de azi. Gheron Iosif avea o facultate duhovniceasca. Sunt multumit ca voi sunteti la liceul duhovnicesc. Astazi este asa o mare furtuna care distruge totul in calea ei. Tineti aproape de traditia pe care v-am transmis-o si sa stiti ca azi este o marturisire sa spui ca Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeul nostru. Fortele intunericului nu doresc acest lucru.
Interlocutor: Parinte, dupa o viata de lupta, ce a ramas in sufletul dumneavoastra?
Parintele Efrem: Totul este secundar. Totul. Cel mai important lucru este numele lui Hristos si vad acum ca oamenii pot invinge numai prin iubire. Viata mea a fost osteneala si durere: am trait in saracie pe vremea nemtilor, foamete in timpul ocupatiei, ispite si suferinte in manastire. O lupta grea. Doar numele lui Hristos si al Maicii Domnului mi-au dat putere. Cine nu cheama zilnic numele lui Hristos si al Maicii Domnului nu este crestin.
Interlocutorul: Cu alte cuvinte, numele lui Hristos este cel mai important lucru?
Parintele Efrem: Desigur, deoarece astfel avem mereu mintea la Hristos. Sfintii Parintii erau luminati de Duhul si astfel ne-au lasat aceste mici rugaciuni. Cateva cuvinte: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi” si “Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”. Nu e nevoie sa citim enciclopedii sau multe carti. Cu aceste doua mici rugaciuni orice crestin se poate mantui. Calugarii care nu au griji lumesti se roaga mult si ating inaltimi duhovnicesti. De asemenea, Maica Domnului ajuta foarte mult. Este ca si cum [monahii] i-ar vorbi lui Hristos direct, deoarece ei se dedica rugaciunii si asta este lucrarea lor principala, iar oricine are darul rugaciunii in inima sa, atunci cand moare nu este necajit de vamile vazduhului. Imediat dupa moartea lor se duc direct la Hristos. Nu exista obstacole, deoarece numele Domnului are putere. Dumnezeu este foc.
Interlocutor: Si Acatistul Maicii Domnului este o rugaciune puternica?
Parintele Efrem: Desigur. Cand spunem acatistul avem mare bucurie si putere de la Maica Domnului. Preasfanta Nascatoare m-a ajutat de multe ori. Ea ma scapa din multe greutati.
Interlocutor: Astazi suferim de deznadejde si de nerabdare.
Parintele Efrem: Deznadejdea este mereu de la diavol si cine deznadajduieste isi pierde puterea. Foarte importanta in viata este rabdarea. Cand nu avem rabdare, viata noastra se descompune.
Interlocutor: Parinte, noi, lumea ne gasim in mare dificultate, dat fiind tot ce se intampla azi. Ne este teama.
Parintele Efrem: Da, simtim ca lucruri catastrofale se vor intampla si se intampla zilnic. De aceea alergam la manastire si la biserica, dar nu trebuie sa ne temem. Gandeste-te, daca o singura ceata de ingeri s-a transformat in demoni si au facut atata rau, cat de mult pot sa ajute noua cete de ingeri. Odata L-am vazut pe Hristos pe tronul Sau si langa El statea Maica Domnului si cetele Ingerilor si Sfintilor. Asteptau un semn de la Hristos sa ajute omenirea in aceasta situatie in care se gaseste. Atunci cand ne umplem inima cu Hristos, in fiecare zi credinta noastra se intareste si putem sa infruntam orice situatie. Maica Domnului se roaga pentru noi si mijloceste ca sa avem credinta si putere.
Interlocutor: Parinte, la varsta la care va gasiti acum, va puteti ruga ca inainte sau acum e altfel?
Parintele Efrem: Ma rog cu mai multa putere acum decat la inceput. Desigur, nu am intensitatea rugaciunii pe care o avea parintele Iosif Isihastul, dar ma rog, si acest lucru mi-a mangaiat sufletul in tot ce am trecut si prin ce trec inca.
Interlocutorul: De multe ori sfintele moaste sunt bine mirositoare.
Parintele Efrem: Este ca si cum ne-ar spune ca suntem rude.
Interlocutor: Cancerul este foarte raspandit astazi.
Parintele Efrem: Suferinzii de cancer sunt martiri. Incerc sa-i intaresc cu rugaciunile mele, cu sfatul meu, si, cand pot, ii vizitez.
Interlocutorul: Multi oameni trec prin mari dificultati, fie din cauza rautatii altora, fie din cauza propriilor lor greseli. Este atat de dificil, este ca si cum ar trai in iad.
Parintele Efrem: Atunci cand oamenii traiesc iadul pe pamant si inteleg valoarea duhovniceasca a acestei experiente atunci cand vor muri nu vor fi judecati deloc, ci vor ajunge direct in bratele lui Hristos. Dar daca nu vad intelesul duhovnicesc, atunci cand vor muri, vor continua sa sufere acelasi iad si dincolo.
As vrea sa iti zic ceva despre rai. Inainte de a implini optzeci de ani vizitam adesea raiul. Si acum fac acest lucru dar, desigur, varsta isi spune cuvantul. Odata, Domnul m-a luat de mana si mi-a zis: “Aici ai construit o biserica, aici ai spovedit si ai salvat un om, aici ai alinat pe cineva, aici ai mustrat pe cineva…” Cu alte cuvinte, El imi spunea tot ce am facut si imi dadea o asa de mare bucurie prin cuvintele Sale incat I-am spus: “Dulcele meu Iisus, nu mai pot indura aceasta bucurie. Voi exploda. Adu-ma inapoi”. Si atunci reveneam in camera mea. Odata, in rai am vazut un barbat foarte frumos (un cavaler). Langa el era un cal cu o coada frumoasa. In sinea mea am simtit invidie fata de el. As fi vrut si eu sa am un astfel de cal. Atunci el a tipat la mine si mi-a zis pe un ton de comandant: “Mergi si spune armatei ca ariergarda este nepazita si dusmanul va ataca acolo” (adica diavolii). Am alergat si am facut ce mi-a zis. M-am intors sa ii spun ca am facut ce mi-a zis. M-a imbratisat, m-a sarutat, s-a urcat pe cal si a plecat zambind.
Interlocutorul: Cu alte cuvinte, multe lucruri se intampla pe la spate, de care noi nu ne dam seama?
Parintele Efrem: Desigur. De aceea trebuie sa fim foarte atenti pretutindeni. Foarte atenti. Vom avea parte de o judecata infricosatoare.
Interlocutorul: Cum este iadul?
Parintele Efrem: Cum este? Cumplit, cumplit! Sa dea Domnul nici macar o pasare sa nu ajunga acolo. Asa precum oamenii se scufunda in mare, asa se ineaca in chinurile iadului trasi de demoni. Trebuie sa ne rugam pentru morti. Este un mare act de milostenie. Mama mea a fost o femeie credincioasa. Mi-am bazat copilaria pe cuvintele ei. Dar inainte sa moara cu doi ani imi spunea: “Parinte, roaga-L pe Dumnezeu sa ma ia”. Si inainte sa plece s-a luptat.
Interlocutor: Cu cine s-a luptat?
Parintele Efrem: Cu demonii.
Interlocutor: I-ati vazut?
Parintele Efrem: Da, asa cum vad oamenii.
Interlocutorul: Ingerul nu a ajutat-o?
Parintele Efrem: El era in spatele ei. A stat deoparte si a lasat-o pe ea sa se bata pentru a lua cununa.
Interlocutor: Auzim de atatea nenorociri care stau sa se intample. Ce se va intampla cu noi, cei ce nadajduim la mila Domnului?
Parintele Efrem: Dumnezeu va face cu fiecare planul Sau, ca sa salveze acel suflet.Vai! Vai! Prin ce vom trece si noi! Prin mari dureri. Atena are multi sfinti, dar Muntele Athos si Sfantul Dimitrie apara nordul Greciei. Am o evlavie deosebita pentru Sfantul Dimitrie. Dorm cu sfantul sau mir. Grecia si-a intors spatele de la Hristos. De aceea va suferi mult. Copiii in Grecia sunt fie foarte induhovniciti, fie foarte intunecati. Copiii parintilor evlaviosi sunt aluatul lui Hristos si viitorul Greciei.
Interlocutor: Multe femei sufera astazi.
Parintele Efrem: Hristos este foarte aproape de sufletele care sunt dispretuite.
Interlocutor: Anumiti oameni au daruri spirituale deosebite. Cum se intampla acest lucru?
Parintele Efrem: Acesti oameni fie au fost foarte nedreptatiti, incercati sau au atins inaltimi duhovnicesti deosebite, astfel incat au fost daruiti astfel. Daca ii psalmodiem Domnului, si El canta pentru noi.
Interlocutor: In ultima vreme in Ierusalim s-au intamplat o serie de lucruri minunate.
Parintele Efrem: Si eu as vrea sa vad aceste lucruri. Acolo este orasul Domnului. Sfanta Lumina este mereu in Sfantul Mormant, dar la Paste acest dar este dat tuturor. Ar trebui sa mergi la Ierusalim. Acolo vedem ce a indurat Hristos pentru noi si ii multumim dupa puterea noastra, raspunzand iubirii Sale. Si eu am mers de cateva ori in trecut.
Interlocutor: Cateodata se intampla sa apara neintelegeri intre noi.
Parintele Efrem: Acestea sunt lucruri omenesti. Nu vor disparea niciodata. Noi trebuie sa le depasim si sa alergam la Hristos. Trebuie sa avem mintea la ce ne-a pregatit Hristos in Imparatia Sa, dupa A Doua Sa Venire. Acum mergem in pronaosul raiului dar mintea omeneasca nu-si poate imagina ce este Raiul. Doar lumina si buna mireasma! Binecuvantare! Bucurie de neimaginat! Nimic nu se va invechi acolo! Hristos vrea ca totul sa fie innoit in Imparatia Sa. Nimeni batran. Mama mea a murit la 95 de ani si o vad ca la 30 de ani.
Pe vremea ocupatiei aveam o vecina care era slaba la minte. Erau doi copii. Noi incepeam sa ne jucam si ei inca veneau pe drum, desi plecasem in acelasi timp. I-am gasit in rai: au murit pe vremea ocupatiei de foame cand erau inca mici. I-am intrebat: “Ce faceti aici? Cu ce va ocupati timpul?” Mi-au raspuns: ”Efrem, aici nu vorbim. Doar citim, invatam”. Nu stiau cum sa isi scrie numele si in rai invatau. Aceasta arata desavarsirea raiului.
Interlocutor: Multi oameni ajuta manastirile.
Parintele Efrem: Toate aceste fapte sunt scrise in Imparatia lui Dumnezeu. Sa aiba pace, sanatate si binecuvantare in casele lor.
Interlocutor: In biserica erau oameni din toata lumea. Ce lucrare frumoasa faceti, parinte, precum cea a apostolilor: ”Mergand, invatati toate neamurile”.
Parintele Efrem: Sunt o nuca uscata. Nu am facut nimic.
Interlocutor: La ce va ganditi, la varsta la care sunteti?
Parintele Efrem: Ma gandesc sa imi intaresc lucrarea mea aici, deoarece multi oameni s-au folosit, multe suflete. Si cum voi merge sa ma intalnesc cu Domnul…cum voi merge nevrednicul de mine.
Interlocutor: Domnul isi va trimite ingerii sa va ia.
Parintele Efrem: Nu stiu despre aceasta, nu stiu cum va judeca Domnul. Acum sanatatea nu ma ajuta, sunt batran.
Interlocutor: Parinte, domnul P… a murit in ziua unui mare sfant.
Parintele Efrem: Acesta i-a deschis usile raiului ca sa intre. Atunci cand cineva moare si sufletul sau este mantuit, sfantul care se serbeaza in acea zi il primeste in rai pentru ca e sarbatoritul acelei zile.
Interlocutor: Multi oameni mor pe neasteptate.
Parintele Efrem: Da. In fiecare zi trebuie sa avem “pasaportul” la noi. Odata am spovedit pe cineva in spital care suferea de ameteala si a doua zi a murit. Facuse ceva bun in viata sa si a fost salvat in ultimul moment. In viata mea am trecut prin multe greutati si am vazut cum pronia divina aranjeaza totul spre binele omului. Fie ca amintirea mortii sa nu ne paraseasca nici o clipa. Cititi Patericul, convorbirea Sfantului Macarie cu craniul de mort. Odata, intr-un vis m-am vazut imbracat foarte frumos. Cu vesminte preotesti, ca la sarbatoare, pe un piedestal si sub mine erau femeile pe care le spovedisem si ele strigau: “Parinte. Parinte, vrem si noi sa fim cu tine”, dar nu li se ingaduia. Aceasta arata responsabilitatea mea si harul preotiei. De aceea, ar trebui sa te rogi pentru mine. Trebuie sa fii atent si disciplinat. Sa te lupti in fiecare zi cat de mult poti. Hristos ii iubeste pe monahi deoarece ei sunt armata Sa.
Interlocutor: Parinte cand mergeti in rai si vorbiti cu Hristos, Ii spuneti si despre noi, calugarii si monahiile voastre, si despre oamenii care v-au cerut ajutorul?
Parintele Efrem: Desigur ca Ii spun.
Interlocutor: Si cum raspunde El?
Parintele Efrem: Bine, Ma voi ingriji, bine.
Interlocutor: Parinte, daca veti muri si s-ar intampla ca noi sa fim in viata, sa nu ne uitati cand veti ajunge la Hristos pe noi cei ce vom fi aici, luptandu-ne.
Parintele Efrem: (razand) Nu, asta nu se va intampla.
Interlocutor: Noi vom pleca maine. Spuneti-ne un ultim cuvant de final.
Parintele Efrem: Sa dea Domnul sa aveti o calatorie lina si binecuvantata. Sa fiti sanatosi. Va binecuvantez. Fiecare stie ce poarta cu sine, dar eu va las ca testament sa cunoasteti pe Duhul Sfant. Lucrati ca sa-L primiti in sufletele voastre, tinand poruncile Evangheliei si avand pace in suflete. Sa aveti iubire, intelegere si sa strigati numele Domnului si al Maicii Sale. Fie ca ingerii sa va insoteasca.
Cum le zice celor care se casatoresc in afara legii aici?
Interlocutor: Nu cumva va referiti la homosexuali?
Parintele Efrem: Da, acestia. Vechiul Testament spune: “Nu va ramane Duhul Meu peste oamenii acestia pentru ca sunt doar carne”. Asta se aplica astazi. Sodoma a ars ca lovita de o bomba nucleara. Hristos nu poate tolera astfel de pacate. Peste tot sunt venerate pacatele carnii. Nu exista pocainta. Cuvioasa Maria Egipteanca s-a pocait. Toti homosexualii vor fi distrusi. Doar cenusa… foc (nuclear)… cenusa. Razboiul va incepe din cauza pacatelor.
