În Veria, trăia un călugăr cu o educație slabă. Într-o zi, a ajuns în mâinile lui o carte despre divinație, iar din curiozitate a citit un fragment, invocând astfel demonii. În timpul somnului din noaptea aceea, a avut un vis în care a văzut o creatură uriașă, mai neagră decât orice etiopian, care i-a spus:
– Deoarece m-ai chemat, am venit. Dacă te vei închina mie, îți voi îndeplini dorința.
Călugărul a recunoscut că era diavolul și i-a spus:
– Eu Îl slujesc pe Domnul Dumnezeu, și doar Lui mă închin.
Demonul, furios, l-a lovit peste față și i-a spus:
– De vreme ce nu aveai de gând să îngenunchezi înaintea mea și mi te închini, de ce m-ai chemat?
Din cauza durerii, călugărul s-a trezit, strigând și plângând în gura mare. Toți călugării s-au adunat și au văzut că obrazul și maxilarul lui erau foarte umflate și vinete. Era o priveliște foarte ciudată.
În fiecare zi obrazul său continua să se umfle și să devină și mai negru, în așa măsură încât ochii nu i se mai puteau vedea deloc.
Atunci monahul trimis înștiințare Cuviosului Dionisie din Muntele Olimp să vină și să-l cerceteze pe monah.
Când Cuviosul Dionisie l-a văzut, s-a rugat Domnului și a cântat Canonul de rugăciune către Maica Domnului (Paraclisul). Apoi l-a uns pe călugăr cu untdelemn sfințit, iar acesta s-a vindecat și a slăvit pe Domnul.
Din “Noul Paradis” de Monahul Agapios Cretanul
Traducere Ierom. Ştefan Nuţescu
