Când vrei să începi a face cele dumnezeieşti, fă-ţi testamentul ca unul care trăind în lumea aceasta este pregătit de moarte şi care nu mai nădăjduieşte nimic în viaţa aceasta, precum cel ce se sfârşeşte.
Tu suflete, care doreşti să te cufunzi în rugăciune şi însetezi după unirea cu Hristos cea fără de sfârşit, vino, hotărăşte-te şi urmează povăţuirile Sfinţilor Părinţi în felul acesta:
- Aşează-te sau mai bine stai drept în poziţia de rugăciune într-un colţ întunecat şi tăcut.
- Înainte de a începe fă câteva metanii până la pământ şi nu lăsa mădularele să se moleşească. Caută cu gândul locul inimii sub sânul stâng şi adună-ţi atenţia acolo.
- Trimite-ţi mintea din cap către inimă şi zi: ,,Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!” rar, cu buzele sau doar în gând, cum îţi vine mai uşor, fără grabă şi cu evlavie.
- Încearcă să-ţi păstrezi luarea aminte pe cât este cu putinţă şi nu lăsa gândurile, fie bune, fie rele, să ajungă la cap.
- Fii cu răbdare liniştită, hotărât să stai îndelung şi despărţit de toate.
- Ţine-te în cumpăna dreptei măsuri şi fă metanii după puteri.
- Păstrează tăcerea.
- După amiază citeşte în linişte din Evanghelii şi din Părinţii Bisericeşti care scriu despre fapte lăuntrice şi rugăciune.
- Dormi cinci sau şase ore pe zi.
- Roagă-te din când în când cu rugăciunea din afară pentru rugăciunea lăuntrică.
- Nu te atinge de lucrări care îţi abat luarea-aminte.
- Compară-ţi adesea propriile experienţe cu povăţuirile părinţilor.
