Homeopatia este încurcată. Mulți s-au încurcat în această poveste și au amestecat în ea multe teorii. După ce vei lua o doctorie, îți vor spune aceia: “La început te vei simți mai rău, dar apoi îți va trece.” Să spunem că te doare obrazul. Celălalt îți dă o palmă puternică și te doare mai tare, așa încât starea de mai înainte ți se pare o glumă și o suporți ușor.
Mai există și unii care sunt bolnavi numai cu închipuirea. Unul ca acesta merge la medic, iar acela îi spune: “Pleacă, nu ai nimic.” Merge din nou și medicul iarăși îi spune: “Pleacă, nu ai nimic.” Merge apoi la homeopat. Acesta știe că nu are nimic, dar nu îi spune, ci îi dă un praf, pentru a-i liniști gândul aceluia și astfel îi trece durerea. “M-am făcut bine”, spune acela.
Aceasta este înșelăciune! Apoi mai sunt și alții care, neputându-se aranja nicăieri în altă parte, merg la homeopatie și astfel își găsesc o ocupație. Dar lucrul acesta este primejdios. Se încurcă diferiți inși în treaba aceasta și nimeni nu poate avea încredere în ei. Apoi, resping toate celelalte tratamente.
Eu aș fi de acord mai degrabă cu un botanist, cu un om de știință. Dar există și mulți escroci. Unul spune că poate cunoaște toate bolile numai privind în ochii celui bolnav. Sunt și eu de acord că unele boli se pot depista în felul acesta, dar cum va cunoaște acela inima privind în ochi. Altul spune că prin ureche poate vindeca toate bolile. Bagă în ea niște ace. Prostii. Aceștia sunt niște escroci. Este nevoie de discernământ în toate acestea.
– Adică, Părinte Paisie, să nu facem tratamente homeopate la copil?
– Nu, nu este un lucru în care să ai încredere.”
Extras din cartea Părintele Paisie mi-a spus, Editura Evanghelismos – 2006.
