– Gheronda, poate cineva să aibă dragoste fără să aibă credinţă dreaptă?
– Poate crede că are dragoste, dar în realitate să nu aibă. Dragostea adevărată o găseşti în dogma cea dreaptă, cea ortodoxă. Odată au venit la Colibă doi catolici. Unul era ziarist, iar celălalt secretar la Vatican. „Mai întâi să spunem «Tatăl nostru»”, mi-au spus ei. „Ca să spunem «Tatăl nostru», le spun eu, trebuie să fim de acord şi asupra dogmei, dar între noi şi voi este o prăpastie mare”. „Bine, îmi spune unul, numai ortodocşii se vor mântui? Dumnezeu este cu toată lumea”. „Da, îi spun, dar tu poţi să-mi spui câtă lume este cu Dumnezeu?”. „Să arătăm dragoste”, îmi spun ei apoi. „Şi păcatul [dragostea pătimaşă] a devenit modă”, le zic. „Şi acesta este cuprins în dragoste”, îmi spun ei. „Toţi vorbesc despre dragoste, pace şi bună-înţelegere, le-am spus la sfârşit, dar toţi aceştia sunt dezbinaţi atât în ei înşişi, cât şi ei între ei. De aceea pregătesc bombe tot mai mari”.
Mulţi dintre cei care vorbesc despre dragoste şi unitate nu sunt uniţi ei înşişi cu Dumnezeu, deoarece nu L-au iubit şi nici nu au dragoste adevărată.
Dragoste adevărată are cel care are credinţă dreaptă, care trăieşte lângă Dumnezeu, iar atunci Dumnezeu Se zugrăveşte pe chipul lui şi ceilalţi văd pe Dumnezeu pe chipul lui.
Fie ca Dumnezeu să-i lumineze pe toţi oamenii, cu care suntem fraţi după trup – de la Adam şi Eva –, să vină „la cunoaşterea adevărului” (1), ca să devină şi fraţi ai noştri duhovniceşti! Amin.
(1) I Timotei 2, 4.
Extras din Patimi şi virtuţi – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
