Odată, un homosexual care se simțea rușinat de patima sa, se afla în impas în neputința sa de a o depăși. Prin purtarea de grijă dumnezeiască, a mers, ca o ultimă nădejde, să vadă „un anume Paisie” despre care auzise.
Când a ajuns, chiar înainte de a-i spune ceva, Cuviosul i-a dat o palmă puternică.
Bărbatul a căzut în genunchi nedumerit și vărsa lacrimi de deznădejde.
După puțin, Bătrânul a îngenunchiat lângă el, l-a îmbrățișat și l-a ridicat, spunându-i: „Nu te-am lovit pentru ceea ce faci, ci pentru ceea ce te gândești să faci”.
Asta pentru că se gândea serios să se sinucidă. Starețul i-a explicat că, prin această faptă tragică, își va pierde sufletul, în timp ce durerea pentru patima sa, îi va oferi o cunună și o cheie pentru a intra în veșnicie.
