Evanghelia zilei (Marcu 13, 1-8)

Profeţiile lui Iisus

„În vremea aceea, ieșind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și cu Andrei: Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, și vor amăgi pe mulți. Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul. Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.”


Cum să înțelegem suferința

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Prima convorbire cu părintele Serenus, Cap. XXXI, 2-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 431-432

„(…) Profetul, tulburat de sufe­rința celor sfinți pe care-i vede copleșiți de felurite nenorociri și încercări, în vreme ce, dimpotrivă, păcătoșii nu numai că nu trec în cursul acestei vieți prin niciun necaz umilitor, dar chiar se bucură de belșugul tuturor bogățiilor și al succeselor, aprins de mânie și nemaiputându-și stăpâni revolta, exclamă: «Iar mie puțin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puțin a lipsit de nu s-au poticnit pașii mei, pentru că am pizmuit pe cei fără de lege când vedeam pacea păcătoșilor. Căci ei nici nu se gândesc la moarte, iar loviturile pricinuite lor sunt slabe. Nu iau parte la ostenelile oamenilor și nu vor fi biciuiți împreună cu oamenii», adică trebuie pedepsiți în viitor împreună cu demonii cei care în prezent n-au împărtășit soarta fiilor și n-au fost biciuiți cu oamenii. Și Ieremia, vorbind cu Dumnezeu despre prosperitatea celor nele­giuiți, deși mărturisește că nu se îndoiește de dreptatea lui Dumnezeu, spune: «Tu ești drept, Doam­ne, dacă mă judec cu Tine», totuși, întrebând de cauzele acestei inegalități atât de mari, adaugă zicând: «Despre dreptate grăiesc către Tine; de ce calea necredin­cioșilor este cu izbândă, de ce este bine pentru toți cei ce calcă legea și fac nedreptăți? I-ai sădit și au prins rădăcini, cresc și fac roade bune. Tu ești aproape de buzele lor, dar de inima lor ești departe». Deplângând prăbușirea lor, Domnul le trimite prin profet medici și doctorii pentru vindecare, îi conduce cu grijă, îi cheamă într-un fel să plângă cu El și spune: «Fără de veste Babilonul a căzut, s-a dărâmat. Plângeți pe ruinele lui, aduceți balsam pentru rănile lui, căci poate se va însănătoși». Răspund deznădăjduiți îngerii cu grijă pentru mântuirea oamenilor, sau profetul în numele apostolilor și al bărbaților și doctorilor duhov­nicești, care văd împietrirea minții celor păcătoși și inima lor nepocăită.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
78
Shares
Previous Post

Cele 12 principii de viaţă ale Sfântului închisorilor, Valeriu Gafencu

Next Post

Cuviosul Paisie Aghioritul și homosexualul

Related Posts