Un alt tată a mers la Panaguda cu copilul său de zece ani, care, de la vârsta de opt luni, suferea de bronșiectazie. Când au ajuns aici, au găsit mulți oameni care așteptau lângă gard. De îndată ce Cuviosul a deschis ușa, tatăl îndurerat a lăsat copilul și și-a făcut loc printre ceilalți, ca să ajungă în față să-i vorbească primul. Mai avea patru-cinci pași până să ajungă lângă el, când l-a auzit pe Stareț spunând: „Ce are copilul?”. Tatăl i-a explicat situația grea și Starețul a întrebat:
– Ce au spus doctorii?
– Doctorii spun: „Facem ba cutare tratament, ba altul”. Eu însă spun: „Cum vrea Dumnezeu”, a răspuns cu credință tatăl.
Atunci, Cuviosul s-a întors spre ceilalți și l-a chemat pe copi pe nume: „Alexandru, vino aici!”, iar tatălui i-a spus să aștepte. L-a luat pe Alexandru în bisericuță și, după un sfert de oră, au ieșit împreună și l-a dat tatălui său spunând: „Mergeți cu bine, eu mă voi ruga de aici, iar voi nu vă mâhniți. Copilul nu are probleme, o să se facă mare, o să-și întemeieze familie, o să vă mândriți cu el. Un singur lucru trebuie să faceți voi: să-l împărtășiți regulat. Dumnezeiasca Împărtășanie este cel mai bun medicament”. Tatăl l-a încredințat că așa va face și a plecat bucuros. După două zile, au mers din nou la spital, ca să facă bronhoscopie. Și, în timp ce mai înainte doctorii reușeau cu greu să-i facă această analiză, iar ultima dată copilul chiar fusese la un pas să facă stop respirator, de această dată analiza s-a făcut ușor și a dovedit că plămânii copilului erau foarte sănătoși, de parcă n-ar fi avut niciodată probleme[1].
[1] Despre acest caz rar, care depășește legile științei, s-a discutat la două congrese paneuropene de medicină.
Extras din Sfântul Paisie Aghioritul – Editura Evanghelismos.
