Preot Ioan Istrati
Sunt trei fetițe turcoaice de vreo 4-5 ani care vin zilnic și strigă la poartă la mine. Tata părintele..
Le mai dau dulciuri, alteori mă enervez, strigă acolo la poartă până ies. Eu nu aud uneori și vecinii sunt exasperați. Le mai alungă.
Azi, o fetiță stătea acolo la poartă și se uita în curte. Nu striga nimic.
Ies:
– Ce faci, fetiță?
Fetița plângea.
– Ce-ai pățit, de ce plângi?
– E ziua la mama mea. Nu am ce să îi dau. Dă-mi un cadou. Te rog.
Mă duc în casă. Caut. Găsesc un gel de dus, un săpun, o cafea și o ciocolată. Le pun într-o sacoșă.
Fetița zâmbește printre lacrimi. Înșfacă sacoșa.
– Ești un om bun, îmi zice.
Ce maturitate are un copil de 5 ani care e preocupat să-i facă un cadou mamei de ziua ei.
