Părintele Dionisie Ignat de la Schitul Colciu este deshumat joi, la 18 ani de la mutarea la cele veșnice. Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei va propune Patriarhiei Ecumenice canonizarea lui. Duhovnicul român, un propovăduitor al smereniei, a fost sfătuitor al multor pelerini, printre care și actualul Rege Charles III.
Viitorul monah s-a născut în 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni din județul Botoșani, într-o familie de țărani cu opt copii.
La botez a primit numele Dumitru, fiind mezinul familiei. Tatăl său, Ioan, a fost un om foarte credincios, dar a murit când Dumitru avea doar un an.
Repere biografice
Din cauza condițiilor vitrege din preajma primului război mondial, Dumitru a absolvit doar patru clase primare, de fiecare dată fiind premiant, și doi ani de școală profesională.
Dumitru a intrat în viața monahală la 14 ani, în 1923, urmând exemplul fratelui său mai mare cu 10 ani, Gheorghie.
S-au închinoviat la Schitul Măgura, județul Bacău, unde Gheorghie a primit numele de Ghimnazie și a fost hirotonit ierodiacon.
Cei doi frați au ajuns în Sfântul Munte Athos în 6 septembrie 1926.
Împreună cu un alt călugăr român, Schimonahul Sebastian, Părintele Ghimnazie și Dumitru s-au împrumutat cu o sumă apreciabilă și au cumpărat Chilia „Bunavestire” de pe teritoriul Mănăstirii Pantocrator.
Pentru a-și putea plăti datoria, au muncit din greu, timp de trei ani, ca argați la Mănăstirea Iviru.
Deși viața le era foarte aspră, la Chilia „Bunavestire” au avut cele mai mari bucurii duhovnicești, care i-au ajutat să treacă cu bine peste multe ispite ale demonilor.
În 1927, Dumitru a fost tuns călugăr cu numele Dionisie, iar în 1931 a fost hirotonit ierodiacon.
După moartea starețului Sebastian, în 1933, cei doi monahi care erau frați și după trup, Dionisie și Ghenadie, au mers la Chilia „Sfântul Tihon din Zadonsk” din Capsala, condusă de Starețul Ghedeon Chelaru.
Împreună cu acesta au preluat, din 1937, Chilia „Sfântul Gheorghie” din Colciu, pe care au refăcut-o din temelii și unde Părintele Dionisie a rămas pentru totdeauna.
A fost făcut ieromonah în 1937 la Chilia „Sfântul Tihon” de către Episcopul Sfântului Munte, Ierotei, iar duhovnic devine în 1945.
Un duhovnic iscusit
Decenii la rând Bătrânul Dionisie s-a nevoit în tăcere urmând exemplul fratelui său, Părintele Ghimnazie, care ajunsese la o mare sfințenie înainte de sfârșitul său pământesc, în 1965.
După moartea Părintelui Ghedeon Chelaru, în 1979, Părintele Dionisie a devenit conducătorul chiliei, avându-l alături pe schimonahul Ioan Șova, apoi și alți monahi.
Starețul Dionisie a devenit unul din cei mai experimentați părinți duhovnicești din Sfântul Munte, cercetat de monahii români, greci sau de alte neamuri, dar și de miile de pelerini din întreaga lume.
Bătrânul Dionisie a trecut la cele veșnice în 28 aprilie/11 mai, 2004, la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani petrecuți în Sfântul Munte.
A fost înmormântat, în 12 mai 2004, în prezența episcopului Siluan, a starețului Efrem Vatopeditul, a altor zeci de călugări, dar și a moștenitorul coroanei britanice, Prințul Charles, care a avut mai multe întrevederi cu Părintele Dionisie în ultimii ani de viață ai bătrânului athonit.
Starețul Dionisie de la Colciu este privit în Athos ca unul dintre ultimii exponenți ai „vechii școli” de viață duhovnicească din Sfântul Munte.
Cuvinte duhovnicești
Cea mai comună formulă de încurajare dată fraților săi de nevoință era:
„Răbdare, răbdare și iar răbdare.”
„Mai tot timpul suntem nerăbdători, pentru că suntem mândri. Dumnezeu încearcă să ne învețe smerenia mai mult decât orice altceva.”
„Dacă ai smerenie și iubire ești în rugăciune… Pentru noi ascultarea cu dragoste este lucrarea noastră permanentă. Ascultarea duce la smerenie, iar smerenia duce la rugăciune.”
„Unde este pace și dragoste, acolo este Dumnezeu. Ai pace și dragoste cu ceilalți, să știi că Dumnezeu este cu tine.”
Sursa: http://basilica.ro.
