Coșmarurile și tulburările din timpul somnului socotește‑le că sunt furtună stârnită de invidia diavolului, care vrea să te înfricoșeze la începutul căii duhovnicești, ca să spui că, dacă la începutul căii întâlnesc astfel de ispite peste puterile mele, atunci cine va putea să rabde până la sfârșit?
Și astfel satana își lucrează cu meșteșug arta sa, având în acest chip destulă îndreptăţire venită de la sufletele osândite. Dar noi cunoaștem din experienţă cursele acestuia. La început calea este grea, dar apoi are odihnă, bucurie, încredinţare lăuntrică în privinţa mântuirii noastre. „Marea vieţii înălţându‑se de viforul ispitelor” și celelalte.
Furtună și vreme însorită; pace și război; sănătate și boală; câștig și pagubă; astfel este drumul fiecărui suflet.
Încetare a unui astfel de drum este doar moartea.
Așadar, suflet binecuvântat, nu te teme mergând pe calea mântuirii tale. Împreună vom păși pe cale, ajutându‑ne unul pe celălalt. Harul lui Dumnezeu, care pe cele slabe le întărește și pe cele cu lipsă le plinește, acesta este cu noi, strângând gândurile noastre cele slăbite și întărindu‑ne spre răbdare, până când va veni porunca Atotţiitorului, ca să lăsăm trupul aici, iar sufletul să se ridice la Ceruri.
Extras din Poveţe părinteşti – Cuviosul Efrem Filotheitul, Editura Evanghelismos.
