Mi s-a părut ciudat când am auzit pentru prima dată de la Părintele Simeon cuvintele: „Dacă nu ai un bătrân, să-l cumperi…”.
– Părinte Simeon, de ce ați spus asta?, l-am întrebat. Atât de folositor este un bătrân? Nu vedeți că de atâția ani stați la bolnița mănăstirii?
– Aa! Nu știi de ce? Era odată un boier și chemând pe sfetnicii săi, tineri și bătrâni, le-a spus: „Vreau să-mi spuneți la ce oră a dimineții iese soarele”. S-au adunat cu toții și priveau la răsărit. Un bătrân însă privea spre apus. Ceilalți au început să-l ia în râs. La un moment dat bătrânul care privea spre apus a spus: „A ieșit soarele!”. Ceilalți nu vedeau soarele, dar bătrânul a văzut reflexul de lumină care se vede la apus, înainte de a răsări soarele. Ai înțeles? Bătrânul știa mai multe datorită experienței sale. Așadar, tinerii să-i asculte pe cei mai bătrâni.
Această rânduială există desigur și în Biserică și în Tradiția noastră. Adeseori, în timpul citirii Evangheliei, auzim: „Zis-a Domnul…”, în Pateric citim: „Zis-a un Bătrân…”, în viața de zi cu zi repetăm: „Cei bătrâni spuneau…”, iar lucrătorii de multe ori spun: „A spus meșterul…”.
Așadar, cunoașterea este și transmiterea experienței din generație în generație prin tradiția orală sau scrisă.
Când am venit în Sfântul Munte am aflat nu numai bătrâni cu vârsta, dar și cu cugetarea, formați de viață. Toți aveau ceva să ne spună, ceva să ne învețe practic, ceva să ne insufle. Ei au fost pentru noi tradiția vie aplicată a vieții noastre călugărești, iar noi am fost pentru ei copiii și nepoții lor. De aceea, când plecau, unul câte unul, simțeam lipsa lor. Ne mângâiam însă când cineva dintre ei pleca mai târziu din cele de aici.
Sursa: „Părinți simonopetriți pe care i-am aflat și i-am iubit”, ed. Sf. Mănăstire Simonos Petras – Sfântul Munte Athos, 2013.
Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.
