Preot Ioan Istrati
Acu trei ani, înainte de isteria pandemică, vine la mine trimisă de un părinte călugăr o doamnă foarte distinsă. Se recomandă, apoi îmi spune oful ei. Nu poate face copii. Eu îi zic:
– La Dumnezeu toate sunt cu putință.
A încercat cu fel și chip de tratamente, alopate, naturiste, a fost pe la mănăstiri, pe la o femeie cu ghiocul etc. Aici am oprit-o.
– De asta, doamnă, nu puteți rodi, că chemați și pe Dumnezeu și pe dracul. Și Dumnezeu pleacă de la o asemenea spurcăciune.
Femeia a suspinat adânc.
– Da, părinte, dar sunt disperată, mă duc unde văd cu ochii, unde m-a trimis o prietenă.
– Doamnă, Dumnezeu dorește mântuirea și rodirea noastră. Puneți început bun, spovediți-vă complet și curat, împărtășiți-vă cu Hristos. El e Cel care dă viață tuturor vietăților. Nu poate pune el un bebeluș mic și frumos în burtica dumneavoastră?
Femeia începe să plângă.
– Nu poate, părinte, că am uter infantil, nu poate rezista niciun prunc mai mult de două-trei luni.
– Ba poate, doamnă. Canon strașnic de rugăciune: Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Acoperământul Maicii Domnului, Acatistul Sf Nicolae, zilnic.
– Până când?
– Până vine bebelușul. De bună seamă, păcatele strămoșilor și ale dumneavoastră apasă greu. O să vă pomenesc și eu 40 de zile la toate slujbele. Pun și alți doi preoți prieteni să vă pomenească.
Femeia pleacă fericită.
După 40 de zile vine îngândurată.
– Părinte, am făcut canonul și nimic.
Eu:
– Cum nimic, ați învățat să vă rugați. Dumnezeu nu e un buton pe care apeși, e o Persoană pe care trebuie s-O iubești cu toată ființa.
Femeia izbucnește iar în plâns.
– Nu e nicio șansă, părinte, eu nu fac decât mortăciuni. Toate femeile din lume, oricât de proaste, își țin pruncii în brațe. Numa eu îi bag adânc în pământ.
Îmi dau și mie lacrimile.
– Doamnă, faceți mortăciuni din pricina mortăciunii din suflet. Din cauza perversiunilor, anomaliilor, mândriei. Schimbați-vă viața și Dumnezeu va trimite viață.
Femeia face canonul în disperare. După trei luni îmi scrie că a rămas iar însărcinată. O pomenesc la Sfânta Proscomidie… roaba lui Dumnezeu cu pruncul nenăscut. De 2 săptămâni a născut o fetiță de o frumusețe orbitoare. Îmi scrie zilnic să-mi mulțumească.
– Mulțumiți lui Dumnezeu și dumneavoastră că v-ați schimbat viața.
