Cu toate că au trecut deja două săptămâni de la slăvitul Praznic al Învierii Domnului, ne aflăm încă în această perioadă plină de lumină, de nădejde și bucurie. După ce, la o săptămână de la Sfintele Paști, Biserica ne-a amintit tuturor de arătarea Domnului şi ne-a vorbit de încredinţarea lui Toma despre Sfânta Înviere, observăm că Duminica ce urmează săptămânii acesteia a Sfântului Toma are încă un profund caracter pascal, așa cum, de altfel, are întreaga perioadă a Penticostarului.
Astfel, în cea de-a treia Duminică după Paști, Biserica noastră a rânduit să le prăznuim pe Sfintele femei mironosițe, cele care L-au urmat pe Iisus, împreună cu Apostolii, și care au fost martore ale Pătimirilor Sale. În următoarea zi, pe 20 mai, calendarul nostru ne amintește, de asemenea, de o „Sfântă aleasă a lui Hristos”, după cum citim în acatistul ei, ucenica Sfântului Apostol Pavel: Sfânta Lidia din Filipi, cea întocmai cu apostolii. În unele scrieri bisericești, Sfânta Lidia este numită „patroana neguțătorilor”, fără a se oferi alte detalii legate de acest apelativ. De ce este numită ea în acest fel? Aflați în rândurile de mai jos!
Vedenia Apostolului și Botezul Sfintei Lidia
Pe când Sfântul Apostol Pavel, în timpul celei de a doua călătorii apostolice, se afla în localitatea Troas de pe ţărmul Asiei Mici, are o vedenie în care i se arată un bărbat macedonean şi-l roagă: „Treci în Macedonia şi ne ajută!” (Faptele Apostolilor 16, 9). Astfel, înțelegând că această vedenie nu este altceva decât însuși glasul lui Dumnezeu, Sfântul Pavel a decis fără întârziere să treacă în cealaltă parte a Europei, în estul Macedoniei, în Filipi, luându-i cu sine și pe cei care îl însoțeau: Timotei, Sila și Luca.
Ajungând aici, conform obiceiului său, Sfântul Apostol Pavel a mers mai întâi la sinagogă pentru a propovădui Evanghelia evreilor și prozeliților (păgâni convertiți la iudaism) care se adunaseră acolo. Totuși, legea romană interzicea evreilor să-și practice religia în templu. Prin urmare, după ce au petrecut o vreme în oraș în timpul zilei de Sabat, Sfântul Apostol Pavel, împreună cu ucenicii săi Timotei și Sila, și cu Sfântul Apostol Luca, au văzut un loc lângă un râu, în afara orașului, unde credeau că ar putea găsi un loc potrivit pentru rugăciune (Faptele 16, 12-13).
Aici, în apropierea orașului Filipi și lângă malurile râului Zygaktis, Sfântul Pavel a întâlnit un grup de femei muncitoare. Între aceste femei, adunate la râu, Apostolul Pavel a propovăduit pentru prima dată în Europa Cuvântul Evangheliei Domnului. Evlavioase, femeile au ascultat cu atenție și cu evlavie cuvintele celui care era… un necunoscut. Dintre toate acestea, însă, cea mai entuziasmată era Lidia, o femeie din cetatea Tiatirelor, cu frică de Dumnezeu: „Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel” (Faptele Apostolilor 16, 14).
Știind despre legea lui Israel și despre venirea lui Mesia pe pământ, Sfânta Lidia îl auzea acum pentru prima dată pe Apostolul Pavel vorbind despre Mântuitorul lumii, care a venit pe pământ și a murit pe cruce pentru a răscumpăra întregul neam omenesc. Fără nicio reținere, Lidia a îmbrățișat noua învățătură, a crezut în Hristos și a afirmat ferm dorința sa de a se converti la creștinism. Astfel că, Sfântul Apostol Pavel a botezat-o pe Lidia în apele râului Zygaktis, ea devenind astfel primul membru al Bisericii Greciei și prima creștină din Europa. Inima ei a fost imediat inundată de recunoștință și mulțumire față de cei care i-au deschis ochii sufletului și, invitându-i în casa sa, a cerut să-i găzduiască, spunându-le: „De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi. Şi ne-a făcut să rămânem” (Faptele Apostolilor 16, 15). Cu acest prilej, Sfântul Apostol Pavel i-a botezat pe toți cei din casa Lidiei, în casa ei formându-se prima comunitate creștină europeană.
Negustoarea de purpură
Un detaliu important se mai menționează în viața Sfintei Lidia: că lucrarea misionară a Sfinților Apostoli nu ar fi fost posibilă fără sprijinul important material pe care anumite persoane l-au oferit, între acestea aflându-se și Sfânta Lidia. Se mai spune că, după convertirea sa, Sfânta Lidia și-a asumat și ea rolul de misionar creștin, propovăduind învățătura lui Hristos printre cetățenii din Filipi, dar și în călătoriile sale legate de comerțul pe care îl făcea cu porfiră – din acest motiv ea devenind, mai apoi, ocrotitoarea breslei negustorilor.
Dar ce este, mai exact, această porfiră? Termenul nu este cunoscut multora dintre noi, însă pentru cei din vechime era unul valoros – la propriu și la figurat deopotrivă. În dicționar, porfira este definită ca fiind o ţesătură de purpură, o haină făcută din stofă de purpură. Termenul de „porfiră” l-am mai întâlnit în Sfânta Scriptură atunci când am citit despre omul bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison (țesătură fină, de mare calitate), dar și în contextul patimilor Mântuitorului, el fiind îmbrăcat în porfiră (mantie roșie purtată de împărații romani) în semn de batjocură, când a fost judecat de Ponțiu Pilat.
Ne întoarcem puțin la viața Sfintei Lidia, unde citim că s-a născut în Tiatira, un oraș deosebit de cunoscut pentru activitatea sa comercială cu porfiră sau purpură, aflat în vestul Asiei Mici. Purpura era, de fapt, un colorant roșu, extras dintr-un anumit tip de moluscă. Mai exact, din glandele de secreție ale unor moluște marine, în special din genul Murex. Totuși, trebuie menționat că nu doar specia Murex este implicată în producerea acestui pigment. Mai multe specii de moluște marine au fost istoric utilizate pentru obținerea purpurei, inclusiv genurile Hexaplex, Bolinus și Stramonita.
Procesul de extracție al purpurei implica o anumită tehnică, care presupune adesea strângerea cantităților mari de moluște și extragerea manuală a glandelor de secreție care conțin colorantul purpuriu. Acest procedeu laborios și costisitor contribuia la prețul ridicat al purpurei și la prestigiul asociat cu aceasta în antichitate. După ce este extrasă și procesată într-un mod specific secreția moluștelor marine, care conține pigmentul purpuriu, acesta din urmă devine un colorant cu caracteristici remarcabile. Acest pigment nu se evidențiază doar prin culoarea sa intensă, ci și prin rezistența sa excepțională.
Pigmentul era utilizat pentru vopsirea textilelor folosite în confecționarea hainelor de lux purtate de suverani, regi, împărați și de cei din înalta societate. Purpura produsă în Tiatira avea o reputație remarcabilă, fiind menționată în epopeile lui Homer.
Așadar, Sfânta Lidia, negustoreasa de purpură din Filipi, rămâne o figură emblematică în istoria creștinismului timpuriu. Viața ei este un exemplu viu al modului în care credința poate influența și transforma viețile oamenilor, indiferent de statutul social sau de ocupația lor. Prin receptivitatea sa la mesajul Evangheliei și prin credința ei curată în Dumnezeu, Sfânta Lidia a devenit una dintre primele convertite la creștinism în Europa. Deși a „performat” într-o lume dominată de comerț și prestigiu social, adevărata bogăție a găsit-o în credință și în relația ei cu Hristos – lucru pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l reținem și să-l punem în lucrare.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
