În fiecare an, pe 29 iunie, Biserica noastră îi pomeneşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, după o perioadă de pregătire, prin post, care variază ca durată, în funcţie de data Paştilor. Putem afirma fără a greși că numele celor doi Sfinți Apostoli au o rezonanţă mai puternică decât a tuturor celorlalte nume înscrise în calendarul Bisericii noastre. Cei doi Apostoli au avut în comun dragostea puternică față de Hristos și față de unitatea Bisericii. Din acest motiv, dar și pentru asumarea misiunii nu tocmai ușoare de a răspândi cuvântul Evangheliei întregii lumi, cei doi Apostoli au fost socotiţi pe bună dreptate ocârmuitori neegalaţi ai credinţei şi evlaviei credincioşilor din toate timpurile şi adevărați stâlpi ai Bisericii.
După cum știți, prin aceste articole pe care le publicăm constant, venim în întâmpinarea dumneavoastră cu unele idei lămuritoare sau clarificări legate de viața sau minunile Sfinților, dar și cu detalii despre arta bisericească, pentru a dobândi un soi de „cultură generală” iconografică de care fiecare dintre noi, în calitate de creștini, ar trebui să ținem seama și să ne-o însușim.
Printre aceste Icoane care ridică de multe ori semne de întrebare din partea închinătorilor se numără și Icoana Sfântului Petru, în care Apostolul apare pictat uneori cu o cheie, alteori cu un mănunchi de chei în mână. Ce legătură există între Sfântul Petru și aceste chei pe care le ține în brațe în majoritatea Icoanelor în care este reprezentat? Aflați în rândurile de mai jos!
Pescarul care a devenit „pescar de oameni”
Se cuvine să notăm, întâi de toate, câteva informații-cheie despre Sfântul Apostol Petru. Astfel, reținem că acesta era pescar din zona Betsaidei, aproape de Marea Galileei, şi se numea Simon înainte de a se întâlni cu Hristos. Era frate cu Sfântul Apostol Andrei, „cel întâi chemat” la slujirea și urmarea dreptei credinţe. Când și-a început activitatea misionară, Petru era deja căsătorit și locuia în Capernaum, împreună cu soacra sa. Sfintele Scripturi nu menționează niciun detaliu legat de soția sa. Singura informație legată de acest aspect este aceea că el mergea în călătoriile misionare alături de soție, după cum putem deduce din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel: „N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa?” (I Cor. 9, 5). Prin predica pe care a ținut-o în ziua Cincizecimii, a convertit 3000 de oameni la adevărata credință, aceștia primind imediat Sfântul Botez. A propovăduit Evanghelia în Ierusalim, Samaria, Asia Mică și Babilon, iar spre sfârșitul vieții la Roma, loc în care a murit răstingit pe cruce, cu capul în jos, așa cum este zugrăvit și în unele Icoane.
Din punct de vedere etimologic numele „Petru” provine din grecescul „Πετρος” (Petros) , care înseamnă „piatră”, fiind o traducere a numelui „Kephas”, așa cum este el scris în majoritatea versiunilor Noului Testament. Potrivit textelor evenghelice, numele inițial al Apostolului Petru era Simon (ebr. Shimeon), însă Mântuitorul i-a schimbat numele atunci când i-a spus: „Tu esti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa [Chefa]” (Ioan 1, 42). Moștenit din forma populară a limbii latine în forma „Chetru” („Sânchetru”, sau „Sânpetru” provin, deci, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus, apoi, pe filiera greco-slavă, în formele lui românesti cele mai uzuale: Petru și Petre, la care s-au adăugat, apoi, toate celelalte diminutive.
Cheile din Icoanele Sfântului Petru
Cei dintre dumneavoastră care v-ați închinat înaintea Icoanelor Sfântului Apostol Petru, ați observat că acesta ține în mâini o cheie sau mai multe chei, reprezentarea fiind diferită în fiecare Icoană și având o semnificație profundă pentru tradiția creștină. Cheile acestea reprezintă, de fapt, autoritatea pe care i-a conferit-o Hristos Sfântului Apostol Petru. Reprezentarea aceasta își are originea într-un episod relatat în Evanghelia după Matei, capitolul 16, care s-a petrecut în felul următor: Când Hristos a venit în părțile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe Ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” Iar aceștia au răspuns: „Unii, Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul dintre prooroci”. Astfel, Iisus i-a întrebat din nou: „Dar voi cine ziceți că sunt?”. Atunci, Petru, în numele tuturor, a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 16). Pentru acest răspuns izvorât din taina credinţei sale, Hristos i-a zis: „Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu Cel din Ceruri. Şi Eu îţi zic ţie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor; şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în Ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în Ceruri.” (Matei 16, 17-19).
În tradițiile popoarelor vechi, inclusiv la evrei, actul de a înmâna cheile cuiva reprezenta un gest simbolic de transfer al autorității și responsabilității asupra unei proprietăți, unei case sau unei averi. Acest gest implica încredințarea accesului și controlului complet asupra respectivului domeniu. Astfel, regăsim această idee în Vechiul Testament, la Isaia 22, 22: „Şi îi voi pune pe umeri cheile casei lui David şi dacă el va deschide, nimeni nu va închide, şi dacă el va închide, nimeni nu va deschide”, dar și în Noul Testament, în Apocalipsa 3, 7: „Iar Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi închide şi nimeni nu va deschide”.
Din punct de vedere teologic, Sfinţii Părinţi ai Bisericii văd în aceste chei pocăinţa pentru păcate şi primirea iertării păcatelor, întrucât doar prin acestea oamenii pot intra în Împărăţia Cerurilor. Sfântului Apostol Petru i s-a dat puterea de a închide și a deschide intrarea în această Împărăție, de a primi în sânul Bisericii sau de a îndepărta de la ea. De această putere este legată și altceva: de a lega și a dezlega păcatele oamenilor. Pentru că numai acela poate să fie membru al Bisericii, care prin pocăință va primi iertarea păcatelor, care se dă de Dumnezeu prin slujitorii Bisericii. Prin urmare, când Mântuitorul i-a dat Sfântului Apostol Petru cheile, prin aceasta l-a împuternicit să lege și să dezlege păcatele oamenilor: „și orice vei lega pe pământ va fi legat și în Ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în Ceruri” (Matei 16, 19).
Astfel, atunci când vedem cheile în Icoanele Sfântului Petru, este important să ne amintim de faptul că, atunci când pomenește despre cheile Împărăției Cerurilor, Hristos vorbeşte pentru prima dată în Evanghelii despre întemeierea Bisericii. Ele sunt, de fapt, un adevărat simbol al Bisericii, pe care Mântuitorul a făgăduit că o va zidi pe piatra credinței și a mărturisirii lui Petru. Apoi, în al doilea rând, în cheile Sfântului Apostol Petru trebuie să vedem mereu chipul stăpânirii bisericești, care are împuternicire de la Mântuitorul Iisus Hristos să lege și să dezlege, să ierte sau să nu ierte, să deschidă și să închidă intrarea în Biserica Sa.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
