De ce folosește Biserica obiecte de cult din argint?

La o primă vedere, pare titlu de breaking-news. Pare, poate, perfect pentru prima pagină a ziarelor sau, mai degrabă, pentru a fi promovat până la epuizare pe rețele de socializare. Pe de altă parte, faptul că Biserica utilizează în cadrul slujbelor obiecte speciale, diferite de cele pe care le utilizăm acasă noi, credincioșii obișnuiți, nu este un secret. Însă, tocmai termenii aceștia – „special” sau „prețios” – i-au făcut pe mulți dintre cei care nu își iau timpul necesar pentru a cerceta subiectul din toate punctele de vedere să pună etichete și să acuze pe nedrept Biserica lui Hristos, afirmând că ar prefera luxul și bogăția.

În realitate, cele mai multe dintre obiectele pe care Biserica le folosește, după rânduială, în cadrul cultului Liturgic, sunt confecționate din argint nu datorită dorinței de a se asocia luxului și a se diferenția de simplii credincioși, ci din motive practice. În plină „cruciadă mediatică” legată de avuțiile Bisericii, la îndemnul multora dintre prietenii și clienții Bizanticons Art, am hotărât să punem pe hârtie patru argumente pentru care meșterii din atelierele care confecționează obiecte liturgice preferă argintul pentru făurirea acestora.

1. Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, un savant al epocii sale, a numit Sfânta Împărtășanie „medicament al nemuririi”. Poate nu este întâmplător nici faptul că Potirul și lingurița cu care credincioșii primesc Euharistia sunt confecționate din argint, metal cunoscut pentru proprietățile sale curative și un bun bactericid, adică omoară bacteriile sau poate distruge membrana celulară a bacteriei. Conform cercetărilor moderne, mai bine de 650 de tipuri de microorganisme devin inactive în momentul contactului cu argintul. Afirmația este susținută și de profesorul Valerie Edwards Jones, de la Universitatea din Manchester, care a afirmat într-unul dintre studiile sale că „ionii de argint împiedică înmulțirea bacteriilor, virusurilor și sporilor, care nu pot să se mai infiltreze în celule și să le dezactiveze proteinele. Microbii nu se mai pot reproduce și mor, iar infectia este astfel stopată”.

2. Multe dintre cănile și vasele pentru aghiasmă și pentru căldura necesară în timpul Sfintei Liturghii sunt făcute tot din argint. De ce? Tot datorită proprietăților sale extraordinare de purificare. Spre exemplu, este interesant un episod din istorie, când spațiul european era devastat de epidemii de ciumă. Acestea își făceau loc mai ales la sate și la periferiile orașelor, luând multe vieți omenești, oamenii săraci crezând că bogații moștenesc de la înaintașii lor un soi de „aură magică” care îi protejează. Într-adevăr, de cealaltă parte, nobilii și oamenii înstăriți erau mult mai rezistenți în fața pericolului, însă nu prin magie, ci datorită faptului că ei păstrau apa și vinul în vase de argint, iar tacâmurile, farfuriile și paharele erau confecționate, de asemenea, tot din argint. Până astăzi, conform specialiștilor, apa păstrată în recipiente din argint capătă calitățile unui antibiotic natural foarte eficient.

3. Spre deosebire de alte metale, argintul menține obiectul într-o stare impecabilă ani la rând și îl ferește de zgârieturi care pot determina deteriorarea rapidă a acestuia. Acesta este motivul pentru care cele mai multe dintre candelele și sfeșnicele din Sfântul Altar sunt confecționate tot din argint. Faptul că la fiecare slujbă este necesar ca ele să fie atent șterse și curățate constituie un motiv la fel de important în ceea ce privește confecționarea lor din argint.

4. Nu în cele din urmă, subliniem un argument de ordin duhovnicesc. După cum știm, în cadrul Sfintei şi Dumnezeieștii Liturghii, preoții rostesc binecuvântarea: „Binecuvântează-i, Doamne, pe cei ce iubesc frumuseţea casei Tale!”. Ce înseamnă acest lucru? Că prin arhitectura eclesială și prin pictura atent așezată pe pereții Bisericii, prin mobilier, veșminte și prin vasele şi odoarele confecționate din metale speciale, credincioşii își exprimă grija și iubirea lor faţă de Dumnezeu şi față de prietenii Săi, Sfinții de pretutindeni – știuți și neștiuți. Imaginați-vă o Biserică în care strănile cu viță-de-vie în relief sunt realizate nu din lemn de nuc, ci din plastic maro de calitate îndoielnică sau că veșmintele brodate după tradiția bizantină au fost înlocuite de pânză cu simboluri colorate, imprimate automat după imagini de pe internet. Cum ar arăta un astfel de spațiu? Ar mai îndemna el, oare, la introspecție? Greu de crezut. Dacă pentru părinții noștri biologici sau spirituali căutăm cele mai frumoase cadouri atunci când aniversează un moment special din viața lor, cu atât mai mult Părintelui ceresc, care ne-a dăruit Viața, I se cuvine un dar mai presus decât toate celelalte, așa cum odinioară, în Betania, Maria, sora lui Lazăr, I-a dăruit Mântuitorului mirul cel mai de preţ (Ioan 12, 2).

Cu siguranță, motivele pe care le-am identificat noi nu au pretenția de a fi epuizat întregul șir de argumente care pot fi aduse în discuție în acest sens. Important de reținut este faptul că, atunci când suntem asaltați de părerile diferitelor persoane care asociază lăcașurile de cult și pe slujitorii ei – preoți, diaconi sau ierarhi – cu aurul și opulența, să le informăm că lucrurile nu stau tocmai așa cum se crede și că, dincolo de preconcepții, există o „ușă” a argumentelor de natură practică, pe care mulți nu o văd sau nu îndrăznesc să o deschidă.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro

Total
82
Shares
Previous Post

Viețile Sfinților – octombrie, ziua 19

Next Post

Vocația monahală și monahismul ortodox astăzi

Related Posts