Preot Alexandru Lungu
Ca să ne aducem aminte că aici este doar o stație și nu destinația. Cât de repede se scurge timpul și totuși îl risipim. Ne plângem de singurătate cu toate că trăim în orașe aglomerate. Timp pentru suflet aproape deloc, este vreme la bătrânețe și nu se cuvine a pierde ocazia să trăim viața.
Astăzi am fost la un priveghi, un bărbat de 51 de ani. Cât de pregătit era să plece la această vârstă? Noi suntem tineri și o spunem cu glas tare 30, 25, 18 ani, toată viața înainte. Spovedanie, Liturghie, post și rugăciune, mătănii? Lucruri învechite, oamenii ancorați în realitate trebuie să adune averi la tinerețe, de parcă am lua vreo palmă de argint sau aur dincolo.
Nu ne mai trezește nimic, nici vremurile, nici nesiguranța care ne înconjoară zilele acestea. Toți ne credem veșnici și amânăm la nesfârșit schimbarea cea bună. Dar nici mersul la Biserică, nu ne ajută prea mult, fără schimbarea omului lăuntric.
Păi tu ești preot, asta trebuie să propovăduiești, spun unii. Vrei oameni la Biserică pentru nevoile tale, pentru ego-ul tău. Îți dorești bani și pomelnice.
Frumusețea creștinismului este libertatea totală, putem să trăim fără Dumnezeu o viață întreagă și să ne meargă totul din plin. Alții stau lângă El și sunt cuprinși de ispite nesfârșite. Depinde ce căutăm în această existență scurtă, bunăstare și plăcere sau curățire sufletească și unirea cu Dumnezeu.
Nu vă rușinați de Hristos, de Răstignitul cel umilit și părăsit de toți. Lângă El suntem cel mai câștigați, oricâte lipsuri am îndura aici pe pământ. Poți trăi având totul și să pierzi totul la sfârșit. Sau poți alege să nu ai nimic și să primești totul la final!
