Evanghelia de astăzi ne spune: „Și Iisus, auzind că Ioan (Botezătorul) a fost închis în temniță, a plecat în Galileea”. Atât! Sec! Adică l-a abandonat, s-ar putea zice, pe cel care Îi pregătise calea, Îl botezase în Iordan, Îl prezentase poporului ca fiind Mesia. Vi se pare logic?…
Ioan pătimea în închisoare, riscând condamnarea la moarte – și nu oricine, „cel mai mare om născut din femeie” (Lc. 7, 28) –, iar Hristos a plecat să propovăduiască… „Împărăția Cerurilor”! Pare logic?…
În cele din urmă Sfântului Ioan i-a fost tăiat capul, fără ca Domnul să „miște un deget” pentru a împiedica acest lucru. Ba încă avea să rostească și acele cuvinte, aparent indiferente: „Lăsați morții să-și îngroape morții lor!” (Mt. 8, 22). Vi se pare logic?…
Dragii mei,
Referindu-ne strict la realitatea de azi, lucrul pe care îl prețuim noi oamenii cel mai mult este, cu siguranță, viața. Știți, însă, ce prețuiește Hristos cel mai mult la noi? Să ne dăm viața: fie jertfindu-ne-o pentru aproapele, căci „mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, decât să-și pună cineva sufletul pentru prietenii săi” (In 15, 13), fie închinându-ne-o Lui „din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea” (Mc. 12, 29). Vi se pare logic?…
Cea mai mare virtute pretinsă de oameni astăzi este dreptatea. Omul se consideră centrul universului și se arată obsedat de dreptatea personală și de cea socială. Se vorbește cu obstinație de drepturile omului, de demnitatea sa și de statul de drept. Știți, însă, care este cea mai mare virtute la Dumnezeu, apropo de dreptate? Acceptarea nedreptății în numele Său! Vi se pare logic?…
În fine, cei mai mulți oameni au ca deziderat principal pe pământ bogăția ─ să strângă cât mai multe bunuri materiale, să prospere… ─, în timp ce Hristos ne vorbește mai mult decât orice de milostivirea către semeni, de slujirea și ajutorarea acestora, de renunțarea la tot ceea ce pare mai „de preț” și chiar de… sărăcie: „Fericiți sunteți voi cei săraci, că a voastră este Împărăția Cerurilor” (Lc. 6, 20). Vi se pare logic?…
Nu! Nu pare deloc logic! Și știți de ce? Pentru că Dumnezeu are o altă logică – logica cerului. Și, în spiritul acesteia, până nu vom învăța să prețuim jertfa mai mult decât viața; acceptarea nedreptății în duh creștin, în locul obsesiei pentru dreptatea omenească (Mt. 5, 10); și sărăcia pe care a fericit-o Hristos, mai mult decât bogăția, nu-L vom putea înțelege nici pe Dumnezeu și nici logica Lui. Căci, la El:
– nemuritor este nu cel care își petrece viața în desfătări (Lc. 16, 19-23), ci acela care „moare” pentru El (In 15, 13);
– drept este nu cel care ia arma și își face singur dreptate, potrivit dreptății pământești, ci acela care se încredințează dreptății divine;
– bogat este nu cel ce constată că i-au devenit hambarele neîncăpătoare, ci acela care „se îmbogățește în Dumnezeu” (Lc. 12, 20-21);
Această logică cerească a început Domnul a propovădui astăzi: alta decât cea a pământului! Din păcate…-le noastre!
† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei și Romanaților
