De ce majoritatea oamenilor nu văd duhurile necurate
și nu simt influența acestora asupra lor?
Adam si Eva, până a fi fost alungați din Cer, se aflau în comuniune cu îngerii luminii. Căderea pe pământ ne-a făcut incapabili să-i vedem pe îngeri; lumea duhurilor s-a deschis însă în fața acelor sfinți care au atins cea mai mare desăvârșire și pe care demonii nu-i puteau amăgi (Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Macarie cel Mare ș.a). Așadar, pentru ca oamenii să-i poată vedea pe îngeri, trebuie să se schimbe ei înșiși.
Cu îngăduința deosebită a lui Dumnezeu au văzut îngeri si oameni care au trăit o viață destul de ordinară și chiar vicioasă, ca de pildă, falsul prooroc Valaam. Cât priveste regula generală, Sfinții Părinți sunt unanimi în părerea că, pentru un om nepregătit este foarte primejdios și păgubitor să vadă draci. Iată ce scrie în acest sens, tălmăcind Psalmul 41, Sfântul Ioan Gură de Aur: „Câți demoni umblă prin acest văzduh? Dacă Dumnezeu n-ar face decât să le îngăduie să ne arate chipul lor cumplit si respingător, ne-am ieși din minți”. Corpul nostru material grosolan ne servește drept un fel de paravan salvator, păzindu-ne de vederea directă a demonilor, care i-ar aduce la nebunie pe toți cei care îi văd. În același timp trebuie să spunem că prezicătorii, vrăjitorii, magii, intrând în mod conștient în contact cu necuratul, își scoteau de pe ei acest văl salvator și îi vedeau aievea pe demoni. Practicarea sistemului yoga și a altor religii orientale, care au o orientare demonică, te face de asemenea să vezi duhurile necurate.
Vlădica Inochentie, arhiepiscopul Chersonului, dă un răspuns foarte bun la întrebarea: „De ce mulți oameni nu simt influența demonilor?” Iată cum ne învață el: „Pentru a simți asupra ta atingerea duhului întunericului, trebuie să fii tu însuți luminos, iar păcătosul înseamnă întuneric. Pe o haină albă, curată, și o mică pată sare în ochi, iar pe o haină neagră nu vei observa nici cele mai mari pete negre. Într-un suflet luminos și neprihănit, un singur gând oarecare, trimis de diavol, de îndată produce jenă, greutate și durere sufletească, pe când în sufletul păcătosului, întunecat și pângărit, chiar prezența lui este imperceptibilă. Însuși duhul răului caută, prin toate chipurile, să se facă cât mai puțin perceptibil: căci ce câștig ar avea să bată la ochi? Să se facă simțit direct? Asta ar însemna să facă oamenii să fugă de el. Și iată că demonul, dominând tiranic asupra păcătosului, caută, totodată, să-l țină în iluzia că acesta ar acționa el însuși și că ar fi absolut liber în toate”.
Sursa: Părintele Rodion – Oameni și demoni
