Preot Ioan Bădiliţă
Fiindcă și-a dat seama că e mult mai de preț o clipă în brațele Doctorului, decât toate leacurile din univers.
Noi spunem că s-a întors și a mulțumit, așa cum mulțumim noi femeii de la casa de marcat după ce ne pune restul și bonul în palmă. Nu! El, care trebuia să răcnească în permanență „Necurat, necurat!” și „Milă, milă”, a strigat către Iisus din toți rărunchii! Cu glas mare – phōnēs megalēs. Recunoștința samarineanului lepros față de Iisus a izbucnit din adâncul lui, dislocându-i aproape toate organele interne.
Leprosul curățit s-a întors fiindcă vindecarea fără schimbarea minții nu înseamnă nimic. S-a întors fiindcă voia ceva mai mult decât o curățire dermatologică. Voia să învieze din morți. Din mormântul gândului că e doar un gunoi aruncat la marginea satului. Să învieze, așadar. Să lase în urmă cârpele care-i ascundeau corpul desfigurat de ochii celorlalți și de ai propriului suflet. Iar Iisus i-a împlinit dorința lui arzătoare cu nespusă generozitate: „Scoală-te” – Ἀναστὰς πορεύου – Înviază și du-te.
Ceilalți nouă nu s-au mai întors, fiindcă au privit doar la pielea lor care a prins din nou viață. Leprosul s-a întors fiindcă a privit în genomul propriului suflet, acolo unde Dumnezeul său a sădit cea mai frumoasă floare a paradisului: Euharistia – mulțumirea. La Cina dinaintea morții Sale, Hristos a mulțumit, înscriind, astfel, în Euharistie pâinea și vinul vieților noastre de fiecare zi. Iar apoi, pentru bucuria pusă înainte, nu s-a ferit de ocara Crucii. Mulțumirea precede miracolul. Când a săturat mii de oameni cu cinci pâini și doi pești, Iisus a mulțumit, apoi a înmulțit. Mulțumirea o ia înaintea minunii. Când, cu ochii înlăcrimați, a stat în fața mormântului lui Lazăr, Iisus a ridicat privirea și S-a rugat: „Părinte, Îți mulțumesc pentru că M-ai ascultat!” Și apoi, minunea mortului ieșit din pântecul Sheolului. Mulțumirea precede învierea. Recunoștința înviază morții!
Da, aceasta e mulțumirea:
e limbajul prin care sufletele își dau sărutarea păcii,
e cântecul de taină al inimii,
e viața care devine Liturghie.
παντὶ εὐχαριστεῖτε!
