În fiecare an, pe data de 8 septembrie, creștinii ortodocși de pretutindeni se bucură de marea sărbătoare a Nașterii Maicii Domnului. „Sfânta Maria Mică”, așa cum mai este numită în popor, este prima dintre sărbătorile Anului bisericesc, dedicată celui dintâi eveniment din viața Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cea care ni l-a adus pe Fiul lui Dumnezeu, în lume, ca Om, pentru a răscumpăra păcatele noastre.
Știm că sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este una foarte veche. Încă din primele secole creștine, credincioșii au cinstit-o pe Maica Domnului și i-au acordat o importanță deosebită în cadrul cultului, pomenind-o mai des decât pe orice alt Sfânt. Însă, cum și când s-a stabilit ca sărbătoarea aceasta să fie prăznuită chiar pe data de 8 septembrie și de ce s-a ales tocmai această zi? Noi am căutat răspunsul și vi-l spunem și dumneavoastră în rândurile de mai jos!
Nașterea Maicii Domnului – rod binecuvântat al rugăciunii stăruitoare
Sfânta Scriptură nu ne oferă detalii despre Nașterea Maicii Domnului, acest eveniment fiind cunoscut doar prin Sfânta Tradiție a Bisericii, cărțile de cult și unele scrieri religioase. Aflăm, astfel, că părinții Fecioarei Maria, Ioachim și Ana, deși erau în vârstă, nu aveau copii, iar acest lucru îi făcea să fie priviți ca fiind pedepsiți de Dumnezeu. Ioachim a fost chiar respins la Templu când a încercat să aducă ofrande. Într-o zi, Ioachim i-a spus Anei că va merge în munte să postească și să se roage, nădăjduind că Dumnezeu le va dărui un copil. În timpul separării lor, Arhanghelul Gavriil le-a apărut fiecăruia, anunțându-le că rugăciunile lor au fost auzite și că vor primi binecuvântarea lui Dumnezeu.
Așa s-a întâmplat. Maica Domnului s-a născut ca rod al rugăciunilor lor fierbinți și pline de credință. Încă din copilărie, Fecioara Maria a manifestat o sfințenie deosebită. Înainte de nașterea ei, părinții săi au promis să o închine lui Dumnezeu, astfel că la vârsta de trei ani, Ana a dus-o la Templul din Ierusalim, unde a fost încredințată arhiereului Zaharia. Acesta a așezat-o în Sfânta Sfintelor, un loc sfânt, unde numai arhiereul intra o dată pe an. Acolo, Maica Domnului s-a pregătit în curăție, rugăciune, citirea Scripturilor și smerenie.
Când și cum a apărut sărbătoarea?
Din punct de vedere istoric, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului a fost stabilită la începutul secolului al V-lea, între anii 431-451, deci între cele două sinoade ecumenice, de la Efes și Calcedon, care au clarificat problema mariologică, adică cea care se referă la dezbaterile și controversele teologice legate de statutul, rolul și învățăturile despre Fecioara Maria în cadrul doctrinei creștine.
Sărbătoarea este legată de o tradiție conform căreia Împărăteasa Eudoxia, soția împăratului Teodosie al II-lea, a construit o Biserică pe locul casei părinților Fecioarei Maria, în Ierusalim, la începutul secolului al V-lea. Această Biserică a fost ridicată pentru a marca locul nașterii Fecioarei Maria și, odată cu sfințirea sa, s-a stabilit și o sărbătoare anuală dedicată acestui eveniment: Nașterea Maicii Domnului. Începând din Ierusalim, sărbătoarea s-a răspândit treptat în întreaga lume creștină. În Răsărit, sărbătoarea a fost adoptată și integrată în calendarul liturgic ortodox și a fost prăznuită cu mare solemnitate. Până în secolul al VII-lea, această sărbătoare a ajuns să fie celebrată și în Roma, fiind adoptată în calendarul liturgic al Bisericii Romano-Catolice.
De ce pe 8 septembrie?
Cu siguranță, când a fost stabilită data sărbătorii, Sfinții Părinți nu s-au bazat nici pe vreun certificat de naștere și nici pe date exacte extrase din vreun registru. Dacă ținem cont că pe 9 decembrie sărbătorim zămislirea Fecioarei Maria de către Sfânta Ana, putem înțelege că, după trecerea celor nouă luni, Sfânta Ana a putut să-și țină în brațe copilul mult așteptat. De ce a fost aleasă, deci, ziua de 8 septembrie? Răspunsul este unul deosebit de interesant, și are legătură cu cifra 8, un simbol cu adânci reverberații în creștinism.
Cartea Apocalipsei ne vorbește despre ziua a opta ca fiind Veșnicia, iar Maica Domnului nu este altceva decât „ușa” prin care Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Cel veșnic, a intrat în această lume și în istorie. Cifra 8, în acest sens, nu este doar un număr, ci un simbol al trecerii de la vechi la nou, de la moarte la viață, de la păcat la mântuire. Cifra 8 simbolizează, deci, veşnicia (ziua a opta a creaţiei este ziua cea neînserată a Împărăţiei lui Dumnezeu). „Prin Fecioara Maria, Hristos-Domnul, Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, a venit în lume şi biruind moartea prin Înviere ne-a dăruit viaţă veşnică. Cifra 8 simbolizează veşnicia şi infinitul, dar mai ales viaţa veşnică. Cel veşnic, Fiul lui Dumnezeu, Se naşte din Fecioara Maria şi aduce lumii viaţa veşnică”, arăta Patriarhul României într-una dintre predicile sale.
În teologia creștină, Fecioara Maria este adesea numită „noua Evă”. După cum Eva a fost cea prin care păcatul a intrat în lume, Maica Domnului este văzută ca cea prin care mântuirea a fost adusă în lume. Nașterea ei este un punct crucial în planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii, căci prin ea vine în lume Hristos, care restaurează întreaga umanitate.
De asemenea, tot în creștinism, cifra 8 este asociată cu „regenerarea” duhovnicească sau cu un nou început, sugerând tranziția de la vechi la nou, de la moarte la viață. Spre exemplu, pentru creștinul ortodox, ziua Domnului sau duminica este prima zi a săptămânii. Adesea, mai este numită și ziua a opta, în cinstea Învierii Domnului și a vieții noi pe care El ne-a adus-o. În acest sens, tocmai din anul 2011, după o decizie a Sfântului Sinod, în calendarul nostru ortodox duminica nu mai apare barată cu două linii roşii, ci există o continuitate între duminică şi luni, pentru a sublinia adevărul din Sfânta Evanghelie că Domnul nostru Iisus Hristos a înviat în prima zi a săptămânii, care urmează după sâmbătă. Acest lucru subliniază și confirmă adevărul că duminica, ziua Domnului, adică ziua Învierii Lui din morţi, este ziua de sărbătoare care ne dăruieşte lumină pentru toată săptămâna, ca noi să trăim viaţa în lumina Învierii lui Hristos şi să ne pregătim pentru învierea noastră.
Așadar, prin stabilirea sărbătorii Nașterii Maicii Domnului pe 8 septembrie, Biserica noastră Ortodoxă subliniază faptul că această zi nu este doar o simplă amintire sau o comemorare istorică, ci un moment de reflecție duhovnicească asupra începutului mântuirii noastre. Cifra 8 în acest context vine să ne amintească de faptul că ea este un simbol al învierii, înnoirii și al vieții veșnice. Nașterea Maicii Domnului este cel dintâi praznic din Noul An Bisericesc și sărbătoarea care deschide drumul pentru venirea lui Hristos, Mântuitorul lumii. Astfel, lumea este restaurată, iar noi suntem invitați să devenim „parteneri ai Mântuitorului” pentru propria noastră mântuire, trăind într-o stare de permanentă înnoire duhovnicească.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
