Preot Alexandru Lungu
Dacă totuși un an întreg nu ne-am întâlnit prin Casa Domnului cu unii dintre credincioșii încredințați spre păstorire și aceștia nu îl simpatizează pe preot, de ce să intrăm în intimitatea acelor oameni fără să simțim că acest lucru este dorit cu adevărat de gazdă? De ce să ne mințim unii pe alții și să ne zâmbim preț de câteva minute fals, prefăcându-ne că ne bucură acea vizită. Vizită care se soldează și cu încasarea unor sume de bani, de regulă modice, simbolice, dar totuși de nedorit din partea oamenilor care nu-și fac timp nici măcar odată pe an să între în Casa Domnului și să-și cunoască preotul. Acela care nu face altceva decât să stea în Biserică și să încaseze bani din pomelnice, așa cum își imaginează mulți dintre parohieni. De ce să îi deranjăm din hibernarea spirituală pe acei oameni care nici măcar nu înțeleg vizita din săptămâna ce ne pregătește de sărbătorea Nașterii lui Hristos?
Cred că semnul prin care ne dăm seama că suntem așteptați este ușa deschisă și omul aflat în tocul ușii. Nu voi intra în curțile care trebuiesc să trag zăvorul și nici nu voi bate pe la ușile închise. Preotul nu trebuie să fie cu orice preț în toate casele la ajun de Crăciun și Bobotează. Nu, ci doar acolo unde oamenii își doresc cu adevărat să-L cunoască pe Hristos. Și nu Îl vor cunoaște printr-o vizită pastorală de 5 minute, timp în care preotul cântă troparul Nașterii, iar omul își caută stânjenit banii prin portofel, încercând să-și împlinească obligat datoria financiară față de efortul preotului.
Dacă nu ne-am întâlnit un an întreg, prefer să nu vin tocmai în momentul când prezența mea pare ca o colectare de fonduri. Mai bine în câteva case primitoare, decât într-o mulțime de peșteri reci și nepregătite să-L primească pe Pruncul Hristos. Nu acolo unde Moș Crăciun I-a furat sărbătorea lui Iisus și copiii așteaptă doar cadouri.
Cât mai ales în căsuțele cu bătrâni uitați și nevizitați de copii, unde prezența preotului este uneori singura ocazie când cineva le calca pragul casei. Să mergem să-L vestim pe Hristos, cuminți, smeriți și fără gând de cucerire. Inimile necucerite într-un an întreg, nu merită nici binecuvântarea de la finalul anului. Să fim fermi și apostoli, nu colecționari de contribuție și vânzători de calendare. Sus inimile!
