În orice virtute duhovnicească să nu facem nimic țintind lauda omenească! Pentru că nu vom avea niciun câștig nici dacă postim, nici dacă ne rugăm, nici dacă miluim, nici dacă facem orice altceva, dacă nu le facem doar pentru Cel Care știe și gândurile noastre cele mai ascunse și cele care se găsesc în adâncul inimii noastre!
Așadar, omule, dacă aștepți plată de la Acela, din ce pricină vrei să fii lăudat de semenul tău?
Și de ce zici că vrei să fii lăudat? Pentru că sunt mulți care se poartă cu atâta invidie, încât și pe cele care le facem corect le denaturează. Prin urmare, din ce pricină socotești lucru important judecata lor neînsemnată? Acel Ochi Atotcunoscător știe câte facem și deoarece trebuie să înțelegem aceasta, să rânduim cu atâta acrivie viața noastră, pentru că peste puțin urmează să dăm socoteală pentru faptele noastre, pentru cuvintele, chiar și pentru gândurile noastre. Deci, să nu disprețuim propria mântuire (Comentariu la Facere, 8. E.P.E. 2,212, P.G.53,75).
Extras din Cuvinte de aur – Volumul II Smerenia, mândria, îngâmfarea, slava deșartă și lauda – Sfântul Ioan Gură de Aur, Editura Egumenița.
