Dintotdeauna tătuțul nostru a avut drag de cei în nevoință și lipsiți de toate cele de folos trupului și sufletului. O felie de pâine, un pahar de apă, un bănuț muncit erau daruri cu care îi sprijinea pe cei în lipsuri, pe toți aceia care îl așteptau cu mâna tremurândă și inima tristă la colțul străzii. Nu s-a gândit nicicând, însă, că într-o zi unul din rândul celor ajutați de el însuși devine luiși puternică mână de ajutor.
Începuserăm să numărăm pe degete zilele tătuțului petrecute în această lume. Trupul îi slăbea din clipă în clipă, pierzându-și din vigoare și forță. Se usca odată cu zilele ce treceau, fără ca noi să cunoaștem adevărata cauză a acestei istoviri trupești. În spatele tuturor acestor neputințe se ascundea un cancer necruțător, care, pe nesimțite și cu viclenie, îl aducea pe tătuțul la capătul puterilor sale fizice. Slăbise într-atât de mult, încât nici până în oraș nu izbutea să mai iasă, căci amețea și își pierdea echilibrul. Neînsoțit nu se încumeta niciodată să iasă, având mereu nevoie de cineva care să îi fie alături. Într-o zi, suferința i se accentuase, devenind de nesuportat. Tătuțul avea mare nevoie de câteva medicamente, însă neaflându-se nimeni acasă, nu le putea primi.
Dumnezeu nu-Și închide nicicând ochii la inima cea bună și milostivă, trimițându-le sprijinire și liniștire celor în durere. Stând îngândurat la pervazul camerei, prin fereastră l-a zărit pe unul dintre acei sărmani pe care i-a ajutat de fiecare dată când i-a întâlnit. Făcându-i un semn cu mâna, Tătuțul l-a chemat la fereastră, mărturisindu-i rugămintea și înmânându-i lista cu medicamentele necesare. Nestând nicio secundă pe gânduri, omul sărman își întinse mâna murdară și primi fără ezitare lista cea lungă a medicamentelor. S-a îndreptat de urgență la farmacie, solicitând toate cele menționate. Calculul final depășea suma pe care o avea de la tătuțul nostru. Își verificase buzunarele pantalonilor cârpiți și dăduse peste câteva monede primite de la binefăcătorii de pe stradă. Îi așezase pe toți pe tejghea, lăsând-o pe doamna farmacistă să îi numere. La final, bănuții cerșetorului completau exact diferența necesară, tătuțul ajungând de la faptul de „a milui” pe cei îndurerați la cel de „a fi miluit” de toți aceștia.
Povestire adaptată după un caz real.
