Pentru a primi o educație lumească și pentru a sluji în armată ne îngrijim, dăm și bani, și prieteni rugăm, și alergăm în toate părțile, iar pentru a se apropia de Împăratul Îngerilor, nu facem absolut nimic. Desigur, și la priveliști le îngăduim să meargă, însă niciodată nu-i îndemnăm să meargă la biserică. Iar dacă va veni o dată sau de două ori, va veni fără scop, accidental și pentru divertisment.
Noi, părinții, trebuie să-i ducem pe copii la biserică. Nu trebuie să facem asta cu nepăsare, ci precum atunci când îi trimitem la școală și le cerem responsabilitate pentru lecții, tot astfel să facem și atunci când îi trimitem la biserică sau, mai bine zis, când îi ducem noi la ea. Pentru că nu trebuie să-i lăsăm pe copiii noștri să fie duși de alții la biserică, ci noi să-i ținem și să-i ducem la biserică, pretinzând de la ei să țină minte cele pe care le-au auzit și învățat aici. Deoarece numai așa ne va deveni lesnicioasă îndreptarea copiilor. Dacă acasă vă vor auzi mereu discutând despre evlavia creștină și-i veți sfătui corect, iar împreună cu acestea li se vor adăuga și cele auzite la biserică, vom dobândi repede din aceste semințe bune rod, și încă unul bogat.
Mai îndrăznești să te mai numești părinte?
Însă nimic din toate acestea nu facem, ci cele absolut necesare sunt considerate de noi hobby. Și dacă ne sfătuiește cineva spre aceasta, le considerăm pricină de râs. De aceea toate s-au răsturnat, iar cei pe care nu-i pedepsesc părinții, îi pedepsesc legile statului.
Spune-mi, nu te rușinezi și nu roșești când judecătorul îl pedepsește pe fiul tău și-l cumințește și ajunge până acolo, încât să fie îndreptat de lume, deși dintru început a trăit împreună cu tine atâta vreme? Nu te ascunzi și nu intri în pământ de rușine?
Spune-mi, mai îndrăznești să te mai numești părinte, de vreme ce l-ai trădat astfel pe fiul tău și nu i-ai oferit ajutorul absolut necesar, ci l-ai lăsat să fie stricat de răutate?
Sursa: „CĂSĂTORIA, FAMILIA ȘI PROBLEMELE LOR”
