De acolo, că Domnul Hristos Însuşi ne-a arătat aceasta, cu al Său cuvânt, cu a Sa Înviere, cu ale Sale multe arătări după moartea Sa.
Filozofii care admit viaţa după moarte fac aceasta doar pe baza cugetărilor lor, pe când noi recunoaştem că există viaţă după moarte pe baza trăirii, mai ales a trăirii acelor Sfinţi cărora străin le era să rostească vreo minciună, şi străin chiar şi cugetul ei.
Când Sfântul Sisoe zăcea pe patul său de moarte, faţa lui strălucea. Monahii, fraţii şi ucenicii lui, stăteau în jurul lui. Sfântul Sisoe a privit lângă el şi a zis: „Iată, Avva Antonie a sosit!” Iar după ce a tăcut puţin, a grăit iar şi a zis: „Iată, Sfinţii Apostoli au sosit!”. Apoi a zis iar: „Iată Îngerii venit-au să ducă sufletul meu!”. La urmă faţa lui a strălucit tare ca soarele şi toţi cei care erau strânşi acolo s-au înspăimântat. Atunci Avva Sisoe a zis: „Iată, Domnul este, priviţi-L! Iată, El zice: ,Aduceţi-Mi vasul cel de mult preţ al pustiei!'” Zicând acestea Avva Sisoe şi-a dat sufletul.
Dar cât de multe sunt vederile acestea de dinaintea morţii ale Sfinţilor, aleşilor şi Drepţilor lui Dumnezeu! Iar mărturiile lor sunt toate drepte, dincolo de orice îndoială.
Extras din Proloagele de la Ohrida, vol. 2- Sfântul Nicolae Velimirovici.
