- Fugi de adeziunea la orice fel de păcat, pentru că niciunul nu poate trece neobservat de judecata lui Dumnezeu.
- Fii cu luare aminte să nu te faci captiv păcatului, nici măcar din curiozitate sau neluare aminte, ca să nu să te lași stăpânit de acesta și astfel să-ți pierzi libertatea.
- Lipsește-te de prietenia păcatelor, ca Harul lui Dumnezeu să nu se îndepărteze de la tine.
- Nu fi asemenea celor care ochi au şi nu văd ori urechi au şi nu aud și nici a celor care zic răului bine și binelui rău.
- Nu te lăsa amăgit de lumea imaginară și plină de confuzie a patimilor și păcatelor, căci acestea îl macină pe om trupește și sufletește, până la pierderea sinelui.
- Păstrează neștirbit în tine chipul lui Hristos, prin paza simțurilor, minții și a inimii, iar de vei cădea, revino-ți în sine precum odinioară fiul cel risipitor.
- Întoarce-te de pe drumul păcatului, chiar dacă ai pornit pe el, după cuvântul Sfinților Părinți, „Ori de câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui”.
- Nu te autodistruge, pentru că în egală măsură îi vei distruge şi pe cei din casa și familia ta și atunci păcatul îți va fi îndoit.
- Renunță la păcat, pentru că oricât de păcătos ai fi, prin pocăință, cu tot ce implică aceasta, te poți învrednici, asemenea drepților, de cununa slavei dumnezeiești.
- Pune drept început îndreptării tale promisiunea lui Dumnezeu: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.”(Isaia 1, 18).
† C A L I N I C
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților
