Deloc întâmplător, “sultanul” turc Erdogan a ales ales data de 24 iulie pentru a (re)transforma bazilica Sfânta Sofia în moschee. Pe 24 iulie 1923, a fost semnat Tratatul de Lausanne, prin care practic s-a pus capăt Imperiului Otoman și a început istoria Turciei ca stat modern, sub conducerea lui Mustafa Kemal – Ataturk (“părintele turcilor”). A fost un moment decisiv în istoria turcilor, când aceștia au pierdut numeroase teritorii stăpânite sute de ani de Imperiul Otoman și au trecut brusc la un stat mult mai redus ca întindere, național, laic și modern. De când a ajuns la putere, Erdogan face tot ce poate să distrugă lucrarea lui Ataturk de modernizare și laicizare și să întoarcă Turcia la un trecut imperialist, neo-otoman, inclusiv prin contestarea Tratatului de la Lausanne, la fel de dureros pentru Turcia precum Tratatul de la Trianon pentru Ungaria. În acest plan grandios al celui care se consideră un nou sultan al unui nou imperiu turc islamist, data de 24 Iulie 2020 reprezintă un moment simbolic important. Alegerea acestei date pentru transformarea marii catedrale ortodoxe în moschee simbolizează contestarea noii ordini de după 1923 și întoarcerea Turciei în perioada marilor cuceriri, a statului expansionist și islamist – după modelul lui Mahomed Cuceritorul, care a cucerit prima oară Sfânta Sofia în 1453. Dacă continuă pe acest drum, Turcia va deveni un pericol pentru Grecia și pentru alte țări din vecinătate și un factor de instabilitate chiar și pentru UE și NATO.
Pentru cine vrea să înțeleagă mai bine de ce este un simbol atât de important Sfânta Sofia din Istanbul pentru Turcia, Europa și pentru întreaga lume, iată câteva informații de bază:
Povestea Hagiei Sofia
Cine și de ce a construit-o? Când a fost transformată prima oară în moschee? Când a fost slujită ultima Liturghie în Sfânta Sofia? Care e legenda împăratului de marmură?
Recent, președintele turc, Erdogan – “noul sultan”, a hotărât să transforme Biserica Hagia Sofia din Istanbul (în prezent muzeu), în moschee, într-un oraș care are peste 3.000 de moschei. Nu pentru că musulmanii din Turcia chiar ar avea nevoie de încă o moschee. Ci pentru că așa vrea el și pentru că poate.
Catedrala Hagia Sophia (Sfânta Sofia) din Constantinopol a fost cea mai importantă Biserică a Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) și a întregii lumi ortodoxe între 537 și 1453. Rolul acestei clădiri unice în istorie a fost unul extraordinar. O clădire emblematică pentru arhitectura și arta bizantină, care a devenit un model care a influențat arhitectura a numeroase Biserici și moschei din toată lumea.
Să rememorăm un singur moment din istoria Sfintei Sofia, când această clădire a influențat decisiv istoria lumii în care trăim. Ne aflăm în anul 985. Rusia era încă păgână, iar Cneazul Vladimir, conducătorul Rusiei Kievene, era în căutarea unei noi religii, mai “moderne”, pentru supușii săi. Imperiul Bizantin, condus pe atunci de unul dintre mai mari basilei din istoria sa – Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), era cel mai puternic stat din Europa și din lumea mediteraneană și reprezenta un model pentru tânărul cnezat Kievean.
Cneazul Vladimir a trimis o solie care să cerceteze principalele religii și confesiuni prezente în vecinătatea țării sale, ca să o aleagă pe cea mai potrivită. După ce au mers în mai multe țări musulmane, catolice, mozaice (hanatul Khazar), solii cneazului au ajuns și la Constantinopol, unde au fost invitați să participe la Sfânta Liturghie în catedrala Sfânta Sofia, aflată pe atunci în culmea gloriei sale. Impresia pe care a făcut-o această experiență asupra solilor rusi a fost covârșitoare. Mozaicurile de aur care reflectau lumina a sute de lumânări și torțe, norii de fum de tămâie care parfumau aerul, cântările divine a zeci de preoți și sute de cântăreți, veșmintele aurite ale preoților, miile de credincioși îngenuncheați cufundați în rugăciune pe strălucitoarele pardoseli din marmură, imensitatea spațiului de sub domul imens, care părea că plutește în aer, razele de soare care pătrundeau discret prin ferestre, creând jocuri de lumini și umbre, atmosfera de meditație și rugăciune care îi înconjura, toate i-au impresionat profund pe solii rusi, care au mărturisit, potrivit cronicilor vremii, că “nu mai știam dacă ne aflam în cer sau pe pământ”.
Întorși la Kiev, i-au mărturisit marelui cneaz Vladimir că au simțit cu adevărat prezența lui Dumnezeu în Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol și că credința bizantinilor este cea adevărată. Așa că, în anul 988, cneazul Vladimir a renunțat la păgânism și a trecut la credința ortodoxă, iar după el s-au convertit și supușii săi ruși din Cnezatul de Kiev. După câțiva ani, a început și construirea la Kiev a unei catedrale ortodoxe, după modelul Sfintei Sofia, care există și azi.
Istoria bisericii Sfânta Sofia începe în jurul anului 325, atunci când împăratul Constantin cel Mare a hotărât să reconstruiască și să transforme Constantinopolul în capitala Imperiului Roman. Atunci s-a ridicat pe actualul amplasament prima Biserică cu numele de Sfânta Sofia, total diferită de cea de azi. Acestă primă Biserică s-a prăbușit parțial și a fost reconstruită în timpul împăratului Teodosie cel Mare, în jurul anului 390. În această a doua formă, Sfânta Sofia a rezistat doar până în anul 532, când a fost distrusă de rebeli în timpul marii revolte Nika împotriva împăratului Iustinian cel Mare.
Pentru marele împărat, a fost un prilej de a o reconstrui din temelii după viziunea sa grandioasă. Construirea catedralei dedicate Sfintei Sofia a fost încredințată marilor arhitecți ai vremii, Anthemios din Tralles și Isidor din Millet, și a durat numai 5 ani. Arhitecții nu au avut limită pentru cheltuieli, folosind cele mai bune și scumpe materiale din întregul imperiu, iar Iustinian a verificat personal aproape zilnic mersul lucrărilor pe șantier. La inaugurarea noii Biserici, în anul 537, împăratul Iustinian s-a plimbat uimit și mulțumit prin interiorul ei, rostind se pare cuvintele “Slavă lui Dumnezeu, care m-a ajutat să săvârșesc o astfel de lucrare! Te-am depășit, o, Solomoane!”, făcând referire la Templul lui Solomon din Ierusalim, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice.
Hagia Sofia a rămas cea mai importantă Biserică din Constantinopol, din Imperiul Bizantin și din întreaga lumea ortodoxă, până în anul 1453. Aici au fost încoronați toți împărații bizantini, timp de 900 de ani, pe o placă de marmură specială (numita “oculus”), care se păstrează încă în centrul pardoselii Bisericii și era considerată de bizantini centrul imperiului și al lumii lor.
Pe 29 mai 1453, armata otomană, condusă de sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul, a cucerit Constantinopolul, după un asediu de 52 zile. Înfruntarea decisivă dintre bizantini și otomani a fost una total inegală: 7000 de bizantini și aliați, contra 120.000 de turci, iar ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul a căzut eroic în luptă pe zidurile orașului său. Trupul său însă nu a fost găsit niciodată. O legendă târzie povestește că împăratul Constantinos nu a murit, ci a fost salvat de un arhanghel, care l-a transformat în marmură și l-a ascuns sub Poarta de Aur din zidurile cetății. Legenda spune că împăratul va reveni într-o zi,pentru a-i ajuta pe grecii ortodocși să recucerească Constantinopolul de la turci. De aceea, în conștiința colectivă a grecilor, Constantinos XI a rămas sub numele de “împăratul de marmură”.
În dimineața zilei de marți, 29 mai 1453, mii de locuitori ai Constantinopolului s-au refugiat în Biserica Sfintei Sofia, sperând că Dumnezeu îi va proteja de mania invadatorilor turci. Însă, după ce armata otomană a pătruns în oraș, câteva unități de ieniceri au ajuns la Sfânta Sofia și au spart porțile Bisericii, după care au intrat în lăcaș și au început ucidă, să jefuiască și sa violeze în voie. Unii dintre ieniceri chiar au început să distrugă pardoseala catedralei, până când a intrat în Biserică călare chiar sultanul Mahomed, care i-a oprit, spunându-le: “Ajungă-vă locuitorii orașului și bogățiile lor. Clădirile sunt ale mele.”. Sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul (Mehmet Fatih, pe turcește) a hotărât să transforme Sfânta Sofia în principala moschee a Imperiului Otoman. Ulterior, în Constantinopol otomanii au construit mai multe mari moschee, cu arhitectură inspirată din cea a Hagiei Sofia, însă aceasta a rămas neegalată.
Hagia Sofia a rămas moschee până în timpul lui Mustafa Kemal Ataturk, conducătorul Turciei moderne, apărute după dezmembrarea Imperiului Otoman în 1922. În anul 1934, Ataturk a hotărât să transforme Hagia Sofia în muzeu, starea în care a rămas până azi, când președintele turc Erdogan, care se consideră un “nou sultan”, a hotărât să o “recucerească” și să o transforme din nou în moschee dedicată cultului islamic. Din păcate, reacțiile statelor majoritar creștine în fața acestei demonstrații de forță a liderului autoritar turc sunt foarte slabe și nu sunt șanse pentru a-l convinge pe autoritarul Erdogan să se răzgândească.
În calitate de creștini ortodocși, considerăm că cel mai firesc ar fi ca Hagia Sofia să fie redată cultului ortodox, având în vedere că a fost construită de împărați ortodocși, pentru cultul ortodox, și a fost cea mai importantă catedrală ortodoxă din lume timp de peste 1000 de ani. Musulmanii, dacă chiar vor pace și înțelegere cu creștinii, ar trebui să se mulțumească cu moscheile construite de ei, nu să pună mâna cu forța pe Bisericile creștinilor, așa cum au făcut de atâtea ori în istorie.
Sursa: Facebook – https://www.facebook.com/Neamunit.ro/
