Ierom. Savatie Baştovoi
Dragii mei, am prilejul să vă vorbesc despre leacul depresiei ce se oferă de Biserică prin rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul, rostită de-a lungul Postului Mare.
DEPRESIA, sau “duhul trîndăviei”, este în centrul luptelor duhovnicești și constituie un domeniu de studiu al tuturor Sfinților. Acum mai bine de 3000 de ani, Sfîntul Proroc David face referire la acest duh care se abate asupra tuturor, numindu-l “dracul cel de miază-zi” (Psalmul 90). Acest drac este tatăl depresiei, numită de Sfinți “trîndăvie” și este socotit de Sfîntul Ioan Scărarul drept “cel mai turbat duh din cîte se abat asupra călugărilor”.
Duhul acesta trîndav are mii de fețe și se manifestă cu fiecare potrivit temperamentului și patimilor sale, astfel încît poate fi inert sau plin de griji deșarte, poate fi însingurat sau mult vorbitor, poate abate dureri de cap și burtă, foame, căscat sau neastîmpăr.
Că trîndăvia este o boală grea și atotcuprinzătoare o vedem chiar în această perioadă a Postului Mare, cînd Biserica se roagă cu rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul, o rugăciune pe care o facem cu toții căzînd la pămînt și cerînd, înainte de orice, să fim izbăviți de “duhul trîndăviei”.
Biserica se roagă cu această rugăciune de peste 1500 de ani, o rugăciune care este și un îndreptar, o terapie pentru toți cei care vor să se izbăvească de depresie.
Iată, așadar, semnele depresiei și leacul lor, așa cum reies din rugăciunea marelui ascet sirian, o rugăciune care sintetizează învățătura despre patimi a Bisericii:
“Doamne și Stăpînul vieții mele, duhul trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie”
– adică duhul trîndăviei nu este doar pasiv, ci poate avea înfățișarea unor false activități, a grijii de multe de care suferă tot omul contemporan; apoi acest duh hrănește dorința de a stăpîni, dorința de avansare în carieră sau de întîietate în casă, de superioritate – o altă ispită insuflată omului modern; toate făcîndu-se prin foarte multă vorbire care este deșartă. Iată, în cîțiva pași, cauzele depresiei enumerate de Sfîntul Efrem, un mare ascet și scriitor, mare poet și văzător de taine.
Urmează apoi soluțiile vindecării:
“Iar duhul curăției, al gîndului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește mie, slugii Tale”. Așadar, curăția vindecă depresia adusă de curvie și alte păcate trupești, cum ar fi beția și îmbuibarea; iar gîndul smerit ne face răbdători cu neputințele semenilor, răbdare care aduce roadele dragostei.
Iar ca să nu cumva să pierdem aceste roade prețioase si care se dobîndesc cu multa osteneală, Sfîntul ne învață să nu ne judecăm aproapele, faptă care mai presus de toate alunga de la noi pe Duhul Sfînt și ne lasă descoperiți în fața duhului turbat al depresiei:
“Așa, Doamne Împărate, dă-mi mie să-mi văd păcatele mele și să nu osîndesc pe fratele meu, că binecuvîntat ești în veci. Amin”.
Rugăciunea aceasta, care este și o învățătură, și o meditație, se face însoțită de un post de 49 de zile, alături de mărturisirea păcatelor și a neputințelor, lucrări care ne descoperă cele mai de taină adîncuri sufletești și pricini ale suferinței.
În acest chip ne luptăm noi cu depresia, care nu este o boală ca și ulcerul, ci o tulburare sufletească ce se poate abate asupra oricui pînă la ultima clipă a vieții, dacă nu vom păzi smerenia, nejudecarea și curăția, așa cum ne arată dumnezeiescul Efrem.
Cuvioase Părinte Efrem, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
