Preot Alexandru Lungu
Scriu aceste rânduri fără a încerca să diminuez în vreun fel una din afecțiunile care face tot mai multe victime în rândul tinerilor și anume depresia. Spre finalul anului trecut, dacă nu ma înșel și dacă greșesc o rog pe doamna care mi-a povestit ceea ce voi împărtăși cu dumneavoastră să intervină și să mă corecteze, am primit un mesaj din partea unei soții disperate. Soțul ei, stâlpul familiei și tatăl a doi copii, a fost diagnosticat cu cancer. Începuse tratamentul oncologic și șansele erau în statistică relativ reduse de a învinge boala. Mi-a lăsat un acatist, i-am recomandat ce rugăciune să înceapă pentru a o întări mai ales și mai apoi nu am mai aflat despre situația soțului decât abia după câteva luni.
Din păcate boala l-a răpus. Când mi-a scris a doua oară mesaj, după moartea soțului, știu că mi-a povestit puțin de revolta ei personală de soție și mamă în raport cu Dumnezeu. De ce nu a făcut Dumnezeu o minune și pentru ea? De ce rugăciunea nu i-a fost ascultată? Mulți de ce.
Totuși, paradoxal, cel care a întărit-o a fost soțul, care cu câteva zile înainte de moarte, într-o ipostază calmă și învăluit de un sentiment de pace i-a transmis ceva esențial. Și redau din amintire: “Simt o pace pe care nu am trăit-o niciodată până în acest moment. M-am rugat lui Dumnezeu ca și tine, draga mea, din prima clipă în care am aflat de boala aceasta necruțătoare, să o ridice Dumnezeu de la mine, întrucât sunt tânăr, tata a doi copii mici și mă doare că veți rămâne lipsiți de ajutor. După o vreme, constatând faptul că lucrurile se accelerează în direcția nedorită, m-am rugat din nou, să-mi dea Dumnezeu liniște și puterea necesară să fiu cât mai prezent în clipele finale ale vieții, trup și suflet de voi 3, iubirile vieții mele. Acum, de câteva zile, peste mine s-a așternut o pace dumnezeiască și nu mă mai tem de moarte. Nu mă îngrijorez de ceea ce se va întâmpla cu voi 3, sunt convins că dacă Dumnezeu a hotărât să îmi ridice astfel viața, știe mai bine decât noi faptul că exact de asta aveam nevoie. Un singur lucru îți cer la final, draga mea: să nu te războiești cu Dumnezeu, să nu îți pierzi nici credința și nici nădejdea în puterea Sa infinită. El m-a asigurat de faptul că va rămâne pentru totdeauna ca o protecție peste familia noastră. Iar eu voi fi Îngerul vostru păzitor. “
Bineînțeles că nu mi-a fost ușor, l-am urât inițial pentru acele vorbe, pentru pacea și calmul de care dădea dovada într-un moment când eu simțeam că personal îmi fuge pământul de sub picioare. Până într-o zi, când una din fetite a venit la mine și zâmbind mi-a spus că tati a fost azi noapte la ea în cameră și au stat de vorbă despre Rai, despre tine, mama, că te vede plângând prin casă adesea și cât de mult și aproape ne este Dumnezeu în aceste momente grele.
Auzind aceste cuvinte din partea copilului meu am început să plâng și să râd deodată, aducându-mi aminte de cuvintele soțului meu, că ne va veghea mereu.
Depresia este fără îndoială o afecțiune care se manifestă diferit la fiecare persoană în parte. La unii apare pe fond de stres sau singurătate. La alții se datorează bolii sau unor decepții în dragoste sau nereușite pe plan profesional. Poate fi o neimplinire pe plan personal și exemplele pot continua.
Depresia se vindecă fără îndoială și poate fi tratată prin multe mijloace. Cred că Dumnezeu rămâne primul lian important în tratarea acestei pietre de moară. Psihologul are rolul său doar dacă nu își reduce pacientul la un simplu obiect de studiu și caută să îl trateze din interior spre exterior, nu adăugând tratamente și poveri imposibil de dus în spate. Familia, credința reală în Dumnezeu, fuga cât mai rapidă din situațiile în care gândurile negre te încolțesc în momentele de singurătate, sunt cheia spre vindecare.
Un depresiv nu este neapărat trist, dar va căuta în general să fie cât mai mult timp singur, îl veți vedea adesea căzut pe gânduri și având pe chip o rușine inexplicabilă. Pentru început îmbrățișați-l pe unul ca acesta și transmiteții doar atât: Nimic nu este imposibil de depășit, atât timp cât accepți o pereche de brațe și picioare în plus spre ieșirea din prăpastie.
