Descoperirea icoanei ascunse

Panaghiotis Madratzis, fiul lui Nicolae, care locu­­ieşte în Veria pe strada Moravia 10, poli­ţist ieşit la pensie, povesteşte:
„În 1962, în luna martie, îmi făceam serviciul în insula Ghiaro, aflată lângă insula Siros, la închisoarea pentru criminali. Într‑o sâmbătă, în timp ce dormeam, mi s‑a arătat în vis mama, care fusese foarte credin­cioasă şi care murise în 1958. Toată încăperea s‑a umplut de lumină.
– Trăiesc, mi‑a spus ea, nu am murit. Să mergi pe colina a cincea. Acolo se află îngropată icoana Maicii Domnului. Vei găsi o placă de marmură albă. Ţi‑o voi arăta eu. Să mergi să iei icoana.
Apoi mi‑a arătat locul şi placa. Dar cum puteam să merg acolo?
Dimineaţă am vrut să pornim cu caicul şi să patrulăm în jurul insulei. Însă caicul nu pornea. Atunci eu le‑am povestit visul meu şi le‑am spus că trebuie să merg pe colina a cincea.
Am pornit singur. Simţeam că mă povăţuieşte o putere nevăzută. Am înaintat vreo 50 m pe drum şi apoi am cotit brusc spre nişte stânci. Acele locuri sunt neumblate, iar stâncile sunt foarte abrupte. Cărări nu existau. Am urcat vreo 300 m şi am ajuns într‑un vârf. Deţinuţii care se aflau jos împreună cu paznicul se mirau văzându‑mă şi spuneau:
– Bine, dar acesta este nebun de se urcă acolo sus?
Când am ajuns pe colina a treia m‑am gândit să mă odihnesc puţin, dar picioarele mele nu se îndoiau şi astfel am mers mai departe. Am pornit la ora 6 dimineaţa şi la ora 10 am ajuns pe a cincea colină. Când am găsit placa de marmură pe care am văzut‑o în vis, am simţit emoţie şi bucurie. Am început să smulg buruienile şi am găsit în pământ, la o adân­cime de o palmă, sub o placă de marmură, o icoană foarte veche cu Maica Domnului şi cu Mântuitorul, care avea dimensiunile de 30×30 cm. Icoana era sim­plă, fără îmbrăcăminte de argint, chipurile însă se vedeau bine. Tot acolo am găsit şi o candelă îngropată.
Locul acela era retras şi nelocuit. Cine ştie cum a ajuns acea icoană acolo? La întoarcere nu am reuşit să mă întorc pe acelaşi drum, fiindcă era abrupt; m‑am temut să nu cad în prăpastie şi să mor. M‑am întors pe altă parte, am mers 5 km şi am ajuns unde locuiam.
Când colegii mei m‑au văzut, au rămas uimiţi şi s‑au închinat la icoană. Apoi am mers la mitropolitul insulei Siros, i‑am povestit cele întâmplate, dar nici el nu ştia cum a ajuns icoana în acel loc pustiu. Nici un locuitor nu cunoştea dacă în locul unde s‑a găsit icoana s‑a aflat vreodată o mănăstire sau o biserică. De aceea am ridicat în acel loc un mic paraclis, în care am pus icoane şi am aprins candele. Din acest loc se vede Crucea de la Biserica Maicii Domnului din insula Tinos”.

Total
30
Shares
Previous Post

A sărutat picioarele lui Hristos

Next Post

Întoarcere din cealaltă viaţă

Related Posts

Postul (I)

Sfântul Vasilie cel Mare „…adevăratul post este înstrăinarea de cele rele, înfrânarea limbii, stăpânirea mâniei, depărtarea de pofte,…
Read More